București 1979: orizont Scînteia

Am găsit un ziar „Scînteia” din 1979 și am scris despre cum relata oficiosul Partidului Comunist reconstrucția Bucureștiului după cutremurul din 1977. Te ajută să înțelegi cum au răsărit anumite clădiri prin centru, deși unele par a nu avea legătură cu zona.

După cutremurul din 1977 regimul Ceaușescu a început, încet-încet apoi din ce în ce mai accelerat, “reconstrucția” Capitalei României socialiste. De fapt, reconstrucția nu a însemnat numai refacerea într-un stil mult mai auster a unor edificii de dinainte de război prăbușite sau transformarea în hibrizi a unor clădiri vechi prăbușite parțial care au primit componente noi. A însemnat distrugerea la scară largă, mai ales în anii ’80, a orașului vechi, pentru a se ridica un nou centru civic, practic Bucureștii ceaușiști atât de râvniți de întâiul Președinte al țării.

Momentul în timp este însă 1979 pentru acest articol. Publicația este Scînteia, notoriul organ de presă al Partidului Comunist Român. La doi ani și jumătate de la marele cutremur, regimul se mândrea deja cu începutul operei de reconstrucție pe ceea ce numea propagandistic “vetrele durerii”, cicatricile lăsate de seism în țesutul urban al Bucureștilor. Din nefericire, apariția noilor imobile pe care le vom vedea în continuare a stricat aspectul unor zone vechi și a constribuit semnificativ la anonimizarea lor. Citiți mai întâi acest articol, pentru clarificare.

SAM_2948Voi reda în continuare, cu italic, articolul din Scînteia, observațiile mele fiind cu litere normale. În reproducerea articolului am menținut grafia limbii române de la acea dată. Apoi, vedem cum arată aceste “minuni” ceaușiste în zilele noastre.

ÎN BUCUREȘTIUL IUBIT…
Reportaj din actualitatea socialistă a țării

Ne îndreptăm pașii, în această dimineață, pe Calea Victoriei, pe bulevardul Magheru sau Republicii, pe Calea Moșilor sau pe șoseaua Ștefan cel Mare din Capitală. E un itinerar cu adînci rezonanțe evocatoare, pe care-l străbatem întotdeauna cu firească emoție, întrucît asemenea vechi artere ale Capitalei, păstrătoare ale atîtor valori arhitectonice reprezentative, alcătuiesc un periplu de imagini și locuri care, în conștiința noastră, înseamnă memorabile pagini de istorie. Acum însă, pe asemenea locuri întîlnim impunătoare edificii noi, cu tencuiala încă umedă.

1977 Dupa cutremur in Bucuresti (blocul Casata)Noile ansambluri de locuințe au căpătat contur, după cum se știe, în urma indicațiilor și orientărilor tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretarul general al partidului care, încă din clipele grelelor încercări după cutremurul din 1977, a stabilit măsurile necesare în vederea reconstruirii clădirilor distruse și sistematizării zonei centrale a orașului într-o concepție îndrăzneață, de modernizare și dezvoltare a Capitalei. [în fapt, distrugerea sistematică a orașului vechi]
N-au trecut de atunci decît doi ani și iată că proiectele propuse pentru această perioadă sînt acum în întregime finalizate. Constructorii, care, la ora actuală, au toate motivele să privească înapoi cu satisfacție, știu însă că acțiunea n-a fost deloc ușoară.

gradinita_magheru_1941Grădinița de pe bulevardul Take Ionescu (actual Magheru) în 1941 (foto Willy Pragher). Practic, pe locul grădinii din imagine, adiacentă calcanelor celor 2 case dispuse între strada Jules Michelet și strada Alexandru Lahovari (actuală George Enescu), s-a amenajat o terasă în perioada regimului comunist.

Un singur exemplu: blocul “Grădinița” de pe bulevardul Magheru. Astă-vară, mai funcționa aici, strînsă în corsetul unor clădiri înalte, o modestă bodegă care, în ciuda oricăror osteneli, nu putea căpăta nicidecum “o față” de bulevard.

SAM_2946Blocul pe care trebuiau să-l ridice în mai puțin de un an se cerea să fie încadrat cu grijă în peisajul din zonă. Constructorii, începînd de la șeful șantierului, inginerul Ion Șișcă, și pînă la ultimul om din brigada de 65 de zidari condusă de Nicolae Manolache, care lucrează de 20 de ani pe șantierele bucureștene, au înțeles însă din capul locului, după cum ne spunea tînărul subinginer Coman Petrică, secretarul organizației de bază, că lor li se cere să demonstreze că se poate.

scala1-2Blocul Scala 1, ridicat în anii ’30, avea structura afectată de cutremurul din noiembrie 1940 și nu fusese reparat. S-a prăbușit total în martie 1977, după care locul i-a fost luat de blocul Scala 2 (dreapta), mult mai anost.

Iar epilogul acestei încercări bărbătești, izvorîte dintr-o înțelegere superioară a datoriei, îl vedem acum cu toții: după numai zece luni, bulevardul și-a mai adăugat la pervaz încă o floare, alături de celelalte sădite la “Scala” sau la Piața Universității…

casa_greceanuCasa Greceanu , datând din secolul 19, a marcat intersecția primului bulevard din Capitală – bulevardul Academiei (actual Elisabeta) cu Podul Mogoșoaiei (actuală Calea Victoriei). A continuat să existe, cu modificări, și după 1900, supraviețuind chiar bombardamentelor din 1944. În anii ’50 a suferit o remodelare și s-a stabilit aici localul Delta Dunării, care vindea articole de pescuit. A fost și restaurant cu specific pescăresc. A fost demolată în 1978, iar pe locul ei se găsește azi blocul cu Pizza Hut la parter, finalizat în 1979.

Vă mai aduceți aminte de colțul acela de oraș de peste drum de “Romarta copiilor”? Parcă ieri erau aici, în acest punct pe care nu fără temei îl socotim “kilometrul zero” al Capitalei, un fel de bufet care nu-și putea găsi niciodată un profil. [mistificare a istoriei: kilometrul zero al Capitalei este la Piața Sf. Gheorghe, nu la intersecția Căii Victoriei cu bulevardul Elisabeta]

SAM_2950Anul trecut, echipele de betoniști conduse de maistrul Ion Roșu au pornit să înalțe fără răgaz , pe ploaie și ger, structurile unei clădiri, pentru ca, în primăvară, să înceapă “îmbrăcarea” ei. Oamenii maistrului Ion Niță, zidarii lui Gheorghe Agafiță și mozaicarii lui Constantin Lăutaru, veniți cu toții de pe șantierul din Parcul Tineretului, au trecut și aici, cu brio, un nou examen în profesie.

tvrPalatul Televiziunii Române din Calea Dorobanților în anii ’60

dorobaniHotelul Dorobanți (actual Howard Johnson) în anii ’70

img945Hotelul Intercontinental în anii ’70

vis-a-vis de FrascattiZona Majestic, înainte și după 1977. În dreapta-jos, blocul la care se face referire mai jos în articol.

Acum, de la etajul 8 al acestei bijuterii în beton și sticlă, oamenii maistrului Ion Niță admiră clădirea televiziunii, hotelurile “Dorobanți” și “Intercontinental”, Spitalul clinic, noile blocuri ridicate de colegii lor în ansamblurile “Majestic” sau Stavropoleos, încearcă din plin sublima satisfacție rezumată în cuvintele: “Am construit ceva în București!”

SAM_2944De anul trecut, cînd constructorii și-au creat fronturi largi de lucru pe șantierele centrale, am zăbovit nu o dată printre ei. Pe șantierul de la intersecția Căii Victoriei cu strada Nuferilor [actuală General Berthelot], i-am întîlnit pe zidarii lui Ștefan Mirică și pe zugravii lui Gheorghe Mitricel, care au revenit acum în Militari, unde au de predat o școală și un bloc de 144 de apartamente.

829_001Blocul Dunărea 2 în anii ’80. Blocul acesta s-a ridicat pe locul primului bloc Dunărea (prăbușit parțial la cutremur în 1977), pe locul fostei biserici Enei (demolată în 1977 deși nu fusese afectată de cutremur), precum și pe locul majorității clădirilor vechi (inclusiv baia publică) de pe strada Biserica Enei, demolate la pachet.

La ansamblul “Dunărea”, inginerul Aurel Popescu ne-a vorbit despre oamenii minunați din echipele conduse de Grigore Ciobanu și Ion Negoiță, despre tîmplarii lui Victor Căpinaru și mozaicarii lui Ion Graure care nu coborau de pe schele pînă cînd “angajamentul zilei” nu devenea faptă.

cal_vict_zlatari_19791979: biserica Sf. Ciprian-Zlătari de pe Calea Victoriei (vis-a-vis de CEC și Magazinul Victoria) este încastrată între 2 blocuri anoste, destinate doar să o mascheze din lateral. Blocurile au distrus scuarul Zlătari, un loc cu iarbă și cu plopi unde se adăposteau până și lilieci. Era un părculeț binevenit în zonă.

Pe șantierul blocurilor din apropierea magazinului “Victoria”, i-am urmărit la lucru, rînd pe rînd, pe fierar-betoniștii din echipele conduse de Ion Chirilă și Alexandru Galu sau pe dulgherii lui Mihai Schuller cîștigînd ore și zile prețioase pentru a crea front de lucru în avans zidarilor lui Nicolae Marin. În continuă bătălie cu timpul, pretutindeni, acești oameni, după cum ne spune Gheorghe Diaconescu, secretarul comitetului de partid din construcții, au făcut de toate, întrecîndu-se pe ei înșiși spre a dura întreaga salbă de blocuri însumînd peste 500 de apartamente ce conferă acum perspective armonioase atîtor zone din centrul orașului.

De cîte ori vedem trecători opriți o clipă să admire geometria elegantă a oricăruia din blocurile noi, construite în această vară în perimetrul central al Capitalei, știm că fac aceasta pentru că se mîndresc cu noul chip al orașului , dar și cu constructorii săi.

SAM_2956Bonus: proiect nedetaliat în articolul din Scînteia – blocul de pe colțul Căii Victoriei cu intrarea Nicolae Kretzulescu, chiar lângă biserica Albă. Acesta efectiv pare teleportat dintr-un cartier muncitoresc în buricul târgului. În 2008, cu ocazia summit-ului NATO, a fost spoit alb pe fațada vizibilă din hotelul Radisson de peste drum, ca nu cumva să vadă înalții oaspeți fațade scorojite.

web_buc005A luat locul unei foarte frumoase case cu cupolă, care în 1939 adăpostea la parter Farmacia “I. Mătăsaru”. De fapt, imaginea de la George Potra ne permite să vedem cum arăta segmentul din Calea Victoriei de lângă Piața Revoluției astăzi sistematizat cu blocuri după 1977. Era o zonă liniștită, cu case.

Cum arată în prezent aceste “minuni” arhitectonice atât de lăudate de organul de presă al Partidului Comunist?

gradinitaBlocul Grădinița

Bloc_Pizza_Hut_UniversitateBlocul Delta Dunării

bloc_berthelotBlocul Nuferilor

dunarea2Blocul Dunărea 2

bloc_zlatariBlocurile Zlătari

bloc_bis_albaBlocul biserica Albă

Așadar, accent masiv pe oamenii muncii care au contribuit la făurirea Capitalei noi. Este uluitoare contradicția, autorul laudă vechile artere pentru istoria clădirilor, după care explică ce bine este că noile blocuri le-au luat locul. Ca atare, articolul se încadrează la cele de duzină, de propagandă, care glorificau marile realizări ale regimului.

În prezent, putem privi aceste prime intrări brutale în țesutul vechi urban bucureștean ca pe primul pas spre planul general implementat în deceniul următor: distrugerea unei cincimi din București – cartierele Uranus, Izvor, evreiesc, Dudești, etc, au fost nimicite în numele nașterii unui centru civic demn de Phenian, Coreea de Nord, ba chiar mai impunător. Aceste realizări glorificate de Scînteia în 1979 erau doar uvertura tăvălugului demolator comunist care deja începuse.

În 1979, erau deja gata primele planuri și machete de redefinire a zonei dealului Arsenalului, demolările la scară largă urmând să înceapă acolo în 1980. Trecutul recent al Capitalei arată că mentalitățile nu s-au schimbat, existând și acum primari generali care merg pe sloganul populist ieftin “A demonstrat că se poate”. Adică exact ce titra Scînteia în 1979 despre bravii reconstructori ai Bucureștilor socialiști.

Tot înainte, tovarăși!