Strada Smârdan, vedere spre BNR (stânga) și Palatul Bursei
Îmi pun acestă întrebare având în minte modul în care se prezintă astăzi Centrul istoric bucureştean. În realitate este vorba doar de o parte din zona definită ca Centrul istoric în unele documentaţii oficiale, dar percepţia publicului este că partea din proiectul pilot de reabilitare ar fi tot Centrul istoric.
Reabilitarea a însemnat o intervenţie asupra infrastructurii, edilitare, rutiere etc. Administraţia a făcut ce a putut şi cum a putut, o investiţie minimă şi, în cel mai bun caz, decentă. În zonele în care spaţiul public era mai generos ca suprafaţă, acolo unde se puteau implementa proiecte speciale nu s-a făcut nimic extraordinar sau măcar de bun-gust. Dimpotrivă, spaţiul urban public a fost amenajat ca o simplă intersecţie dintr-o comună rurală. Să te mândreşti cu ce a făcut administraţia în acestă zonă este ca şi cum ai felicita pe cineva că foloseşte săpunul.
Următorul pas a fost făcut de privaţi, iar aceştia, în majoritatea cazurilor, au făcut exact ce au putut, ştiut şi descoperit la o vizită în oraşele din vest. O crâşmă, un club sau o terasă sunt cam singurele funcţiuni propuse de privaţi. Bineînţeles că profitul generat rapid a fost poate singurul far călăuzitor. Totuşi, pe ici pe colo, au început să se dezvolte şi alte funcţiuni, deocamdată aproape toate legate de acelaşi mod de a cheltui banii. Reglementarea statutului proprietăţii încă nu s-a încheiat în acestă zonă şi acesta este încă un element care nu a generat alte tipuri de investiţii sau atragerea altor investitori. Nu trebuie uitat faptul că unii privaţi, foarte puţini la număr, au realizat că trebuie investiţi banii în toată construcţia, acesta urmând să genereze profit pe termen lung.
Deocamdată zona Centrului istoric are aproape un monopol pe atragerea traficului pietonal şi generează destule venituri pentru a fi un exemplu pentru viitoare investiţii. În acelaşi timp, cred că trebuie să remarc că modelul care a generat acest succes nu este încă dezvoltat în cadrul întregului Bucureşti. Aglomeraţia din centru şi din alte elemente cheie ale oraşului o pun pe seama faptului că aceste zone sunt prea reduse ca număr sau suprafaţă. Am vorbit despre asta şi în articolul despre spaţiile pietonale.
Mă întrebam şi în titlu, când vor reacţiona atât privaţii cât şi administraţia şi se va produce această “extindere”. O extindere a tipului de spaţii urbane şi nu strict a zonei Centrului istoric. Administraţia pare că nu are niciun interes să o facă sau este doar împinsă de la spate de privaţi. Nu există o strategie la nivelul întregului oraş, deci nu pot considera că primăria are un astfel de interes. În acelaşi timp pare că privaţii, sau mai corect spus unii dintre ei, pot impune o dezvoltare a acestui tip de spaţiu urban.
Iniţiativa PIDU nu este altceva decât un astfel de brânci dat de privaţi, o modalitate de atragere de fonduri pentru dezvoltarea unor zone. Este foarte discutabil ce s-a propus, unde şi de ce, dar deocamdată nu există nimic transpus în realitate. Totul este la nivel de propuneri, unele proiecte fiind deseori modificate, “reîncălzite” şi prezentate publicului la intervale de timp care îi dau posibilitatea să uite variantele iniţiale. Semne că unii privaţii reuşesc să transforme spaţiul public sunt în oraş, convingând abil primăria de utilitatea investiţiei. Unul dintre ele este chiar creşterea suprafeţei pietonale de pe strada Nicolae Golescu, în spatele Ateneului Român.
Deocamdată nu a apărut niciun investitor care să dezvolte singur, din proprie iniţiativă şi doar pe terenul său, un astfel de spaţiu. Încă se investeşte doar în mall-uri, un concept nu chiar îndepărtat de ce devine încet Centrul istoric. Rămâne de văzut în cât timp vom dezvolta pieţe pentru alte tipuri de funcţiuni în zona centrală. Noaptea muzeelor este, poate, un exemplu că ar exista piaţă pentru altceva, dar dacă nu există şi consum, bani care să fie cheltuiţi tot timpul anului, nu cred că putem discuta de dezvoltare.
Administraţia locală şi generală ar putea interveni cu strategii, proiecte clare şi atragerea de fonduri pentru ca încet, dar sigur, să se creeze o diversitate a funcţiunilor. Este evident că fără bani şi posibilitate de generare a unui profit nu vor fi alte investiţii. Deocamdată dăm bani doar pe băutură şi mâncare, deci acolo se va investi.
Ne mulţumim cu aceşti aproximativ 3,5 kilometri de spaţiu pietonal, aproape cu unică funcţiune şi suntem câteodată uimiţi de ce nu se face mai mult. O strategie a primărie ar putea cuprinde un studiu a veniturilor generate din acestă zonă, exemplu care ar putea convinge investitorii privaţi să dezvolte parteneriate public-privat pentru alte zone. Cred că ar fi destul de interesant de aflat câţi bani se fac acum în zona acesta. Banii produşi aici înseamnă şi impozite plătite, bani în bugetul primăriilor şi deci o sursă de venit pentru dezvoltarea altor proiecte pentru toată populaţia Bucureştiului şi în toate zonele oraşului. Ar însemna să avem o strategie.
Primele două imagini sunt realizate de Radu.
