Vă propun o incursiune într-un loc care astăzi nu mai există. Este vorba de o intersecție mică din perimetrul demolat al zonei Dristor, la circa 50 de metri de strada principală. Pe colțul străzilor Ion Andrieșescu și Meșterul Manole a existat o casă modestă, ce nu ieșea în evidență în mod special.
Mai întâi voi prezenta harta locului (poziția casei e figurată cu bleu):
Întrucât n-au existat fotografii, am început să desenez eu însumi pe computer schița respectivei case și a vecinătăților, după care am și colorat-o. Cu ajutorul vărului meu Laurențiu care mi-a furnizat aproape toate amănuntele (el locuind în apropiere), am reușit să reconstitui colțul celor două străzi foarte aproape de realitate. Iată rezultatul muncii mele:
Casa avea colțul teșit și era prevăzută cu ferestre pe toate cele 3 laturi de la stradă. Avea și un subsol utilizat ca spațiu de depozitare, cu ferestre pătrate ce erau așezate la circa 10 cm deasupra trotuarului. Brâul de jos era din ciment ornat cu dreptunghiuri așezate vertical, realizate din marmură buciardată (un procedeu de sfărâmare cu barosul din care rezultau bucățele ce erau apoi înglobate în ciment).
Pereții erau acoperiți cu iederă aproape în totalitate, iar din streașină pornea un burlan gros pe zidul din colț, în stânga ferestrei. Acoperișul era din tablă puțin ruginită și avea un horn pe partea dinspre curte, aproape de coamă.
Accesul în clădire se făcea printr-o poartă de lemn aflată în stânga, gardul fiind înalt de circa 3 metri și acoperind-o pe deasupra. Era stropit cu motorină și întrerupt de trunchiul unui tei bătrân, cu diametrul de circa 1,20 metri, aplecat puțin spre dreapta. Scândurile erau lipite una de alta, astfel că din stradă nu se putea vedea deloc în curte. Dincolo de colț, pe latura dinspre Meșterul Manole, era un gard vopsit în verde, asemănător cu precedentul, ce se întindea până la capătul curții. Cele două străzi erau pavate cu piatră de râu.
În ce privește numărul imobilului, din verificările efectuate asupra adresei locatarilor și coroborate cu datele furnizate de vărul meu, pot spune cu mare probabilitate că se afla la nr. 49 A, fiind ultima casă de pe strada Ion Andrieșescu, a cărei numerotare începea de la capătul dinspre str. Theodor Speranția, aflată mai aproape de centrul orașului.
Am făcut și câteva fotografii din locul respectiv, unde în prezent sunt blocuri de 4 etaje și o alee care corespunde, aproximativ, traseului fostei străzi Andrieșescu. Strada Meșterul Manole a fost ”mutată” cu circa 100 de metri mai spre vest. Sistematizarea a avut loc în iarna și primăvara anului 1987.
Am avut surpriza să găsesc acolo un tei bătrân care, cu mare probabilitate, ar trebui să fie cel descris mai sus, peste care au mai trecut aproape 30 de ani. Se află la 70 de metri spre vest și 40 metri spre sud de colțul străzilor Dristorului – Negoiu. Totuși, nu pot garanta 100% că e identic.
La final, câteva cuvinte despre personalitatea lui Ion (sau Ioan) Andrieșescu – a fost un arheolog român care a trăit între 1888-1944, a studiat la Berlin și a publicat peste 50 de lucrări științifice originale, pe teme de istorie antică și preistorie. Împreună cu Vasile Pârvan este considerat creatorul școlii arheologice românești. A fondat Muzeul Național de Antichități, precum și Institutul de Istoria Artei, împreună cu Vasile Pârvan.
Sper că v-a plăcut articolul și aștept fotografii sau schițe de la cititori, care să ne ajute să refacem cât mai mult din peisajul urban distrus prin sistematizare în cartierul Dristor.
