Bucurestii Vechi si Noi

Fabrica de bere Bragadiru, luată cu asalt de căcănari!

01 septembrie 2016 Dumitru Alexandru Filimon Bucurestii vechi

 Aristotel spunea că la început a fost mirarea. Un cetățean din Rahova i-ar putea contrazice: ”La început a fost câcarea!”.

Oricât aş încerca să mă feresc de un astfel de titlu (chicios sau bombastic!) pur şi simplu nu pot să scriu în alt mod. O altă manieră îmi este peste mână, cu toate că stilul scriiturii personale s-a dovedit extrem de flexibil de-a lungul timpului, unele lucruri nu au nevoie de decoraţii nenecesare. Unele lucruri.. nu au nevoie de un câcat cu moţ, cum este vorba în popor!

Tramvaiul 32 este cunoscut pentru nuanțele și varitatea sa de care dă dovadă constant. Aici se pot întâmpla multe, de la un covor de semințe ce permanent decoreză împrejurul scaunelor (dotat mai nou cu ecosistem propriu) la concerte ad hoc și bocete îndelungate prin telefon sau fără. Prin el oamenii străzii și cerșetorii organizați își fac veacul. Lumea de rând care circulă aproape zilnic cu tramvaiul ignoră aceste aspecte, îmbrățişând un absenteism teribil care favorizează și mai mult necivilitatea mediului înconjurător. Din păcate, spre declinul nostru al tuturor!

Suntem obișnuiți cu de toate! Felații, spurcații, defecații!

Practic suntem obișnuiți cu ”de toate” pe aceste meleaguri! Absența noastră ne lipsește de entuziasmul unui om care mai descoperă ceva nou într-o zi. Tramvaiul 32 mereu ne surprinde cu noi elemente în viața noastră.  Acum și de la fereastră !

Într-o sâmbătă amorțită cu puțini călători, tramvaiul 32 își făcea ruta ca de obicei plecând dinspre Unirii și venind spre piața Rahova. Era o zi monotonă, dar care totuși te împingea spre visare. Puținii oameni care erau îți ofereau parcă un moment de respiro, de intimitate cu tine însuți. Nu mai aveai o zi boțită, aglomerată, gri. Puteai să visezi. Și chiar frumos!

În tot acest mirobolant timp, în toată această beatitudine perpetuă ce se instalează rar în ființa mea, am putut să observ cum un om al străzii folosea trotuarul din fața Fabricii de bere Bragadiru pe post de budă. Nu citeam pe fața sa nici o rușine. Era de-o naturalețe fără margini! Mai mult decât atât, acolo se și stergea mândru de realizarea din toiul zilei (cam pe la ora 16:00) și intra asemeni unui troglodit în pestera improvizată de clădirea dărăpănată a fostului Bragadiru unde doar dormitul și reproducerea sunt permise. Procesul de defecație se desfășoară afară! Corect! Așa a ajuns faimoasa fabrică a lui Bragadiru! Autoritățile se sterg și ele bine, iar fabrica se mai înnobilează cu o budă publică pe trotuar.

Pentru acest minunat cețățean, dedicăm următoarea melodie pierdută în timp. Click aici.

 

 

 

 

 

 

 

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign