Bucurestii Vechi si Noi

Rahova, cartofi prăjiți, o poveste despre fericire!

28 septembrie 2016 Dumitru Alexandru Filimon Noutati Editoriale, Semnalari Culturale

În mintea noastră, copilăria se identifică cu multe arome. Fiecare îi felul ei ascunde o lume, o poveste, o întâmplare din viața noastră care ne-a marcat sufletește și care continuă să ne modeleze lăuntricul. Aici sufletul nostru sălășluiește și tot de aici își trage toată substanța necesară pentru a trece cu bine peste momentele mai nefericite sau neplăcute din viață.

Suntem într-un fel sclavii aromelor din copilărie și nu sclavii gustului cum ne tot învață unii și alții. Aceste arome ne definesc ca oameni, ca indivizi. Un miros aparte ce mă alină zi de zi este cel al cartofilor prăjiți. El un m-a părăsit niciodată.

Cartofii prăjiți au fost universul copilăriei mele !

Nu exagerez deloc când spun acest lucru. De multe ori, roiam în jurul mamei sau a bunicii mele pentru a le intra în grație pentru niște cartofi prăjiți. Dacă mai aruncau și un ou acolo printre ei eram cel mai fericit la masă după ce băteam mingea toată ziua sau umblam brambura pe unde nimeream. Pentru mine asta însemna fericirea în acel moment. Pentru mine fericirea se leagă omblilical de acest univers plin cu amintiri frumoase și cartofi prăjiți mâncați de multe ori la grămadă. Atunci gustul lor este de neprețuit !

De multe ori când sunt trist mă refugiez în bucătărie și încep să curăț cartofi, căci mă cuprinde un dor nebun de cartofii prăjiți ai copilăriei. Știu că un este un lucru recomandabil de către un nutriționist, dar un specialist al corpului și al echilibrului între lipide, glucide și proteine nu poate cântări sufletul sau fericirea unui om.

Fericirea înseamnă și cartofi prăjiți

Foarte adevărat! Dincolo de acest aspect îmi amintesc destule conversații intense pe marginea acestor cartofi ce le aveau, bineînțeles, adulții de la acea vreme. Auzeam mereu pe la mese că suntem săracii Europei că nemții dau cartofii la porci, pe când noi îi consumăm ca hrană aproape zilnic.

Deci cartofii prăjiți reprezintă și o reminiscență a culturii sărăciei cu care am fost obișnuiți. Dacă aud de persoane care nu mănâncă sau nu râvnesc la cartofi prăjiți mă gândesc imediat că acele persoane nu sunt fericite!

Stau de aproape 6 ani în Zona Sebastian intersecție cu Calea Rahovei. Nu există seară să un resimt mirosul de cartofi prăjiți când vin de la muncă spre casă. Mereu mă întreb: ”Sunt fericit pur și simplu sau sunt fericit că stau în Rahova?”.

 

 

 

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign