Cimentul nu iubește mașinile!

Această poză dovedește că trăim într-o lume minunată plină de peripeții urbane. Bucureștiul, așa eclectic, paradoxal, plin de minunății și ciudățenii de tot felul, este o reflecție clară a chipului nostru, a societății noastre. Nu trebuie să ne mirăm ca proștii la auzul acestor vorbe! Să ne lămurim! La ce mă refer mai exact!?

Dacă se observă bine în poză avem de–a face cu o victimă pe post de mașină care a suferit un atac frontal de ciment desprins dintr-un bloc aflat la 100 de metri de hotelul Marriott. Nu știu cine este proprietarul, dar având în vedere ”supriza” pe care a avut-o, sau șocul după caz, când a ajuns în fața mașinii nici nu cred că aș vrea să-l cunosc. Ce-o fi fost la gura lui doar Dumenzeu știe. Și mai era și duminică!

20161023_181343

Ce cade dom’le, tencuiala sau bucăți mortale de ciment !

Dacă priviți cu atenție în partea dreapta scrie : ”Atenție cade tencuiala!”. Pot să pun pariu că acestă informare nu era înainte de accident. Intuiția și experiența minimă pe care o dețin cu autoritățile publice locale și cu managementul complet original pe care îl practică, sunt suficiente pentru a crede o conspirație de acest gen.

Cineva din administrația superioară a blocului a zis să iasă cumva cu basmaua curată și a lipit afișul acolo lângă bolovanii de ciment căzuți. Din păcate este o diferență între mesajul : ”Atenție cade tencuiala!” și ”Alo, cade ciment!”. În mod sigur cu o astfel de abordare pre-accident toată povestea poate ar fi avut un final mai fericit. Până la urmă poate cimentul cădea pur și simplu tot pe ciment și toată lumea era ferictă că nu a căzut cimentul pe ea. Sau pe copii!

De ce iubim Bucureștiul? Sau mă rog, pendulăm între love and hate când vine vorba de el? Pentru că Bucureștiul este ca noi, cu ciment, afise tardive și ipocrite și victime colaterale.

Până una alta decât să tot salvăm chestii împreună(apropo de scrisul discret din stânga mașinii!)… poate ar trebui ”uniți” să ne salvăm de noi înșine.

20161023_181431

PS: Am închinat un pahar de vin pentru victimă. ”Să-i  fie plafonul și bujiile fericite!”

Drum bun până în Constanța!