Bucurestii Vechi si Noi

Analfabetimsul unui poem urban, București!

20 decembrie 2016 Dumitru Alexandru Filimon Noutati Editoriale, Texte si pretexte

Această poză demonstrează încă o dată că o poză valorează cât o mie de cuvinte. Astăzi mă plimbam prin centrul Bucureștiului, zona Universitate, și am observat cu stupoare că există acest afiș pentru publicul cultivat care aspiră să achiziționeze produse a meșterului sau lucrări a mesterului. „Ale” ne stă ușor în gât căci limba română este o povară pentru unii și o comoară pentru melancolici.

Nu știu sincer dacă este mai rău să se vorbescă rom-engleza evoluată(să folosești cuvinte gen: easily sau punishable când te exprimi în limba română) sau să se utilizeze astfel limba română. Până la urmă limba este a românilor și rămâne a românilor în timp ce analfabetismul rămâne ale noastre. Acesta este România profunfă!

În zadar ne luăm de România lui Celentano creată în laboratoarele PROTV dacă astfel de elemente există în jurul nostru și noi acceptăm acest lucru. Anormalul devine normal și viceversa. Nu trebuie să ne descurajeze realitatea profundă ce derivă din această zicere. Până la urmă nici diacriticele nu mai sunt ce erau odinioară.

Nu mai contează din ce Țară venim căci e Țara nimănui. Atât de a nimănui că nici nu ne mai interesează că îi stâlcim numele. Și de ce? Pentru că lăcomia, egoismul, foamea de confort și ambalaj este mai puternică decât adevărul, valorile, istoria și sacrificiul altora pentru ca acest stat tânăr să existe peste veacuri și urmașilor noștri. Noi știm doar să aruncăm cu noroi pentru simplu fapt că nu ne satisfacem nivelul de lăcomie.

Faptul că un astfel de afiș există și unora li se pare normal acest lucru, denotă că România, dincolo de a fi distrusă de politicieni, este distrusă de ale noastră profunfă indiferență. Știu că se vor găsi bocitoare care vor spune că este inadmisibil acest lucru în timp ce ascultă manele gen Dani Mocanu. Detalii aici if you dare bro! Ei sunt exponenții curentului gri moral! Nici negru, nici alb!

Iar limba română sângerează!

Să nu uităm, un șirag de piatră rară stă să cadă!

 

 

 

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign