Un cimitir al cărților în centrul Bucureștiului!

Întotdeauna am reușit să-mi imaginez un iad ar cărților. Fie că vorbim de predilecția actuală a oamenilor de a citi cărți pe telefon sau alte dispozitive sau că vorbim despre destinul tragic al Bibliotecii din Alexandria, fiecare își poate închipui un scenariu, un deznodământ, un fragment care să cuprindă sfârșitul cărților la modul fizic.

Nu vorbim aici despre plăcerea de a răsfoi o carte sau oportunitatea de a accesa oriunde, aproape orice informație pe telefon,  sau despre discursul melancolic al unor intelectuali români care nu pot citi cărți pe telefon. Vorbim despre un cimitir al cărților, creat de om, chiar în centrul Bucureștiului. Aici în acest centru al civilizației după cum putem observa în poză avem un maldăr de cărți aruncate haotic pentru a face loc probabil unui magazin mixt(cu de toate!). Până și mâzgăliturile sunt decente față de ce vedem înăuntru!

Există suflet după telefon! 

Nu trebuie să fii lipsit complet de cultură pentru a săvârși un astfel de act. Pur și simplu nu trebuie să ai suflet. Omul ”prost” (cum este denumit popular omul needucat sau limitat) poate nu este în stare să înțeleagă ideea de carte și conceptul civilizatoriu din spatele ei, însă știe că acolo este o valoare pe care nu trebuie să o distrugă. El are suflet!

Imaginea vorbește de la sine, mai ales că această ”atrocitate” se află pe Splaiul Independenței, în proximitatea a aproximativ 100 de metri de Teatrul Bulandra și Centrul Național de Artă Tinerimea Română (zona Izvor). Niște instituții de cultură absolut respectabile. Nu demult scriam o poveste despre chipul Bucureștiului și paradoxurile care încă se cultivă în el.

Când am trecut pe acolo și m-am oprit să fac această poză au trecut pe lângă mine mai mulți liceeni care s-au oprit pentru câteva momente pentru a se mira de acest cimitir. Cineva a spus cu tristețe: ”Ce durere!”, în timp ce se uita pe telefonul său! 

Eu am zâmbit lung! M-am bucurat că există suflet după telefon și am spus și eu ”Ce durere!”. Recunosc că mi-ar fi plăcut să facă ei poza și nu eu, având în vedere apetența asimetrică a generațiilor noastre pentru mediul online. Un share nu ar fi stricat și pentru cultură! Ce păcat!