Bucurestii Vechi si Noi

La mulţi ani Raluca Jugănaru!

12 ianuarie 2017 Bucurestii Vechi Si Noi Semnalari Culturale, Texte si pretexte

„Am poftă de viaţă cum am poftă de teatru! Și invers!”. Acesta era titlul unui interviu cu actriţa Raluca Jugănaru! Cu ocazia aniversării sale, pe 12 ianuarie, acest lucru îi dorim şi noi, cât mai multă poftă de viaţă şi cât mai mulţi ani pe scena teatrului Nottara. Devotamentul său pentru meseria de actor şi modalitatea artistică inedită prin care îşi construieşte personajele sunt elementele care reconfirmă profunzimea şi autenticitatea actul său artistic.

Într-un interviu pentru revista Lapunkt, Raluca sublinia importanţa teatrului în viaţa de zi cu zi şi reverberaţiile sufleteşti pe care teatrul le produce atât actorului cât şi publicului. „Scena este locul unde nu-mi cedez puterea niciodată, pentru că am de transmis un mesaj şi am nevoie de toată credinţa şi iubirea din mine. Scena îmi oferă forţa şi premisele unui sacrificiu pentru artă. Uneori dau teatrului mai mult decât ofer familiei. Uneori se întâmplă ca una să fie mai puternică, la un moment dat, decât cealaltă, şi echilibrul poate fi fragil. Când se termină un spectacol, am nevoie de un timp să mă repliez în realitate. Drumul de la teatru spre casă îmi place foarte mult. Eu plec de pe scenă purificată. La un anumit nivel, vorbim şi de o exorcizare pe scenă. Există atâtea revolte în mine şi patimi, care toate se scurg aici. Experienţa lui Faust este relevantă şi revelatoare pentru mine. Trebuie să treci prin mari focuri şi mari chinuri ca să îl poţi slăvi, apoi, pe Dumnezeu în toată măreţia Lui”, povesteşte Raluca.

În teatru, cel mai decadent sau grotesc gest sau act, eu îl găsesc sublim şi pe mine mă purifică şi mă înţelepțeşte tragismul absenţei lui Dumnezeu. Atunci teatrul devine sublim pentru mine. Orice lucru, cât de urât sau decadent ar fi, faptul că adâncesc, forez şi oglindesc resursele din sufletul meu, mă purifică. Am o poftă nestăvilită de teatru! Mai ales că simt că am făcut puţin teatru în comparaţie cu cât mi-aş fi dorit. Am poftă de viaţă cum am poftă de teatru! Și invers! Câtă poftă de viaţă am, atâta am de dăruit şi pe scenă”, explică Raluca.

 

Actriţa are însuşirea rară de a se topi, de a dispărea înlăuntrul personajelor sale. Nimic din forţa personalităţii sale artistice nu iese la iveală; ea pare să-şi contemple personajul de undeva, din culise, după ce l-a închipuit de fiecare dată cu altă ţinută, cu alt mers, cu alte gesturi, cu altă rostire şi, firesc, Raluca îşi compune fiecare creaţie scenică pornind de la datele personajului şi nu de la însuşirile sale proprii.

Raluca Jugănaru Grosu a absolvit Universitatea Hyperion, Facultatea de Actorie, clasa profesorilor Catrinel Dumitrescu şi Emil Hossu. A jucat în spectacolele Teatrului Nottara: Sonya Shaw – Nu vorbiţi cu actorii de Tom Dudzick, regia: Diana Lupescu (2011); Irene – Cabinierul, după Ronald Harwood, regia: Marcel Ţop (2011); Aischa – Ai toată viaţa înainte, adaptare după Romain Gary, regia: Alina Rece (2009); Michelle – Aniversarea, adaptare după ecranizarea Festen a danezilor Thomas Vinterberg şi Mogens Rukov, regia: Vlad Massaci (2009); Marka – Bătrânul, adaptare după Maxim Gorki, regia: Catrinel Dumitrescu (2007).

În prezent, o puteţi vedea în repertoriul Teatrului Nottara în următoarele producţii: ”Călătoria”, după Constantin Abăluţă, regia: Gavriil Pinte, în ”Aniversarea” de Thomas Vinterberg și Mogens Rukov, regia: Vlad Massaci, în ”Familie de artişti” de Kado Kostzer şi Alfredo Arias, regia: Alexander Hausvater, și în ”O poveste foarte simplă”, regia: Ljupcho Gyorgievski.

Amintim şi spectacolele de la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale: Arina Panteleimonovna – Căsătoria, adaptare după N.V. Gogol (2008); Zoe – L’iunion evropeene, adaptare după toate comediile caragialiene (2007); Nina Zarecinaia – Pescăruşul de A.P. Cehov (2006); Maşa – Trei surori de A.P. Cehov (2006); Goneril – Regele Lear de William Shakespeare (2006); Domnişoara Nastasia – Domnişoara Nastasia de G.M. Zamfirescu (2005).

Apariţii în filme: Ralu – Three girls I want to sleep with, scurtmetraj, regia: Christopher Sewall (2008); Purple girl – Start wearing purple, scurtmetraj, regia: Christopher Sewall (2008); Andreea – Duminica pierzi sau câştigi (No pain, no gain), scurtmetraj, regia: George Negrilă (2007); Secretara – După ea, lungmetraj, regia: Cristina Ionescu, Temple Film & Media Pro Pictures (2007); Steli – Walla-walla-bing-bang, scurtmetraj, regia: Christopher Sewall (2006); Ea – În căutarea Lui, scurtmetraj, regia: Sebastian Chelu (2006); Bela – Omul care vorbeşte singur, scurtmetraj, regia: Sebastian Chelu (2005).

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2017 . Designed by: Livedesign