Cine ar fi putut crede că o păpușă de lemn va putea vreodată să danseze balet? Desigur creatorii spectacolului „Pinocchio” de la Opera Comică pentru Copii, coregraful Mihai Babușka și echipa sa, care au prezentat în premieră povestea lui Carlo Collodi transpusă în balet.
Nu este prima încercare de a traduce în dans istoria jucăriei care-și dorește să devină băiețel. În ultima perioadă, câțiva coregrafi au întreprins acest demers, printre aceștia numărându-se și Will Tuckett, pentru Baletul Național Canadian. Niciuna dintre aceste viziuni nu este menită însă să se adreseze exclusiv copiilor, spre deosebire de cea de la București, care încearcă și reușește să-i apropie pe aceștia de formele dansului academic. Coregraful Mihai Babușka combină baletul clasic cu elemente de dans modern și contemporan în scopul de a-i deprinde pe cei mici cu dansul clasic, apropiind acest stil de ei prin înlănțuirea lui cu mișcări de dans pe care ei le cunosc deja. În al doilea rând, libretul este simplificat, fără acea abundență de personaje și acțiuni secundare care se întâlnește în romanul lui Carlo Collodi. Protagonistul este mai cuminte decât în poveste și poate nu atât mincinos, cât inocent, păcălit ușor de către Cotoi și Vulpe.
Spectacolul marchează evenimentele principale din istoria sa: mersul la școală, teatrul de marionete, transformarea în măgar și pățaniile de la circ, căutarea disperată a lui Geppetto și aventura subacvatică, toate acestea creionate în scene clare, pe înțelesul copiilor. Limbajul coregrafic folosit de Mihai Babușka în spectacol constă în alternanța între câte un pas-de-deux scurt, cu tentă clasică, precum cel dintre Pinocchio și Zâna Albastră și pași energici precum drumul copiilor spre școală sau dansul măgarilor. În acest mod, copiii vizionează mai ușor elementele clasice, care, la vârsta lor, le-ar putea apărea ca plictisitoare. Este de asemenea interesant cum coregraful ocolește momentele lungi de pantomimă, greu de perceput într-un spectacol de balet pentru majoritatea publicului, concentrându-se mai mult pe dans în sine.
La reușita spectacolului „Pinocchio” contribuie în egală măsură scenografia. Este cunoscut faptul că un spectacol de dans necesită mult spațiu de desfășurare, costume mai simple și comode și o cantitate mult redusă de recuzită. Scenografa Bogdana Pascal reușește însă să rezolve toate aceste probleme, creând totuși o atmosferă spectaculoasă din puține elemente. Conceput ca formă de poveste în poveste, spectacolul folosește ca indicație pentru spațiul acțiunii o carte uriașă ale cărei pagini se schimbă conform cu subiectul. Restul elementelor, mânuite cu pricepere de către interpreți, sunt mobile, un rol important fiind atribuit luminilor și efectelor de lumini, precum și proiecției video. Cu ajutorul acestor mijloace, spectacolul devine plin de culoare și antrenant din punct de vedere vizual. Costumele, colorate și sugestive sunt alcătuite din mici elemente care caracterizează personajele.
La premiera din data de 9 aprilie, s-a remarcat prestația balerinului Alexandru Chiș în rolul titular, care presupune o partitură coregrafică destul de greu de obținut: el trebuie pe parcursul spectacolului să imite mișcări de păpușă mecanică în combinație cu cele de dans, ceea ce reprezintă o provocare pentru un balerin profesionist. În același timp, personajul Geppetto, interpretat de Ionuț Picincu, are nevoie de multă sensibilitate și emoție, caracteristici care țin mai degrabă de talentul actoricesc decât de cel de dansator. Ionuț Picincu a reușit să ocolească exagerările inutile și să redea pe scenă durerea unui tată care își caută fiul dispărut. Elena Chiriță, în rolul balerinei acrobate, a executat cu siguranță și talent mișcările de balet clasic, iar trio-ul muzicienilor a reprezentat cel mai reușit moment de umor din spectacol. Cuplul malefic alcătuit din Cotoi și Vulpe, Alexandru Ducan și Sabina Chirilă, pare coborât direct de pe scenele de musical, atât ca vestimentație, cât și ca interpretare, reușind să redea spectaculos caracterul personajelor, care sunt mai degrabă drăguțe decât negative.
Cea mai impresionantă scenă din spectacolul „Pinocchio” de la Opera Comică pentru Copii este poate cea a meduzelor și peștilor, când sala întreagă coboară în adâncul oceanului, o lume necunoscută, dominată de personaje mirifice, care plutesc în nuanțe albastre. Reîntâlnirea lui Geppetto cu Pinocchio și transformarea acestuia din urmă în băiețel, cu ajutorul zânelor reprezintă momentul de maximă bucurie în care se încheie spectacolul, o producție captivantă pentru cei care cunosc povestea și o întâlnire miraculoasă pentru cei care încă n-o cunosc.
Iulia Toea Mureșan
Foto: Alexandra Jitariuc
