Bucurestii Vechi si Noi

Cavaleri, muzică medievală, animale fascinante și jocuri captivante – rețetă de succes de Noaptea Muzeelor, la Opera Comică pentru Copii

22 mai 2017 Bucurestii Vechi Si Noi Semnalari Culturale

Generoasa clădire a Operei Comice pentru Copii s-a dovedit prea mică pentru hoardele de copii și părinți care au invadat locul de Noaptea Muzeelor. E drept, și oferta a fost irezistibilă. Meniul a cuprins muzică medievală, spectacol cu prietenii de la Muzeul Antipa, sală de jocuri, expoziție de reptile și tururi ghidate în spatele scenei.

E seară și o atmosferă clară, de după ploaie. La intrare în clădirea OCC străjuiesc cei doi uriași teribili din Jack și Vrejul de fasole, care, de la înălțimea lor amețitoare, cer socoteală puștilor care vor să intre. ”Unde mergeți?!”. ”La Noaptea Muzeelor!”. ”Bine, fie, poftiți”, mormăie uriașii îmblânziți, cocoțați pe scaune de doi-trei metri înâlțime. În ciuda figurilor fioroase, care lungesc gâturile tuturor pasagerilor din tramvaiele ce trec prin fața Operei, amfitrionii de la intrare se dovedesc cumsecade și nu numai că permit accesul copiilor, dar stau și la pozat și le fac cu mâna. O amfitrioană neașteptată, dar foarte simpatică se dovedește una din pisicile din curtea OCC, care se lăfăie pe trotuar în fața clădirii și se lasă mângâiată ca o prințesă de vizitatori.

Poftiți în lumea lui Don Quijote

După ce urci scările, intri în holul cel mare al Operei, scăldat într-o lumină roșie, intensă. Îți sare puțin inima când cavalerul în armură grea de la intrare se mișcă brusc, deși credeai că e doar un costum. Ei da, e chiar Don Quijote, care a revenit zilele acestea cu o nouă serie de spectacole la OCC. În dreapta, câteva armuri strălucitoare de cavaleri străjuiesc o moară de vânt, iar pe jos e așternut un covor gros de paie, în care picii se aruncă încântați. Alții tropăie ca niște căluți nărăvași pe podul mare de lemn montat la intrarea în Sala Mare sau cercetează curioși instalațiile care imită făcliile medievale. În hol, atmosfera de secol 13 e întregită de acordurile calde ale muzicii Truverilor, o trupă de muzică medievală compusă din cinci instrumentiști și o domniță cu voce suavă care bate din tamburină. ”Știți ce sunt trollii?”, întreabă șeful Truverilor. ”Daaaa”, răspund copiii așezați pe pernuțele din fața trupei. Păi dacă da, atunci ni se cântă povestea lui Herr Maneling, tânărul cavaler plecat după aventuri, care o supără pe prințesa troll din munți refuzând să o ia de soție. Artiștii ne poartă cu imaginația prin păduri întunecate, pe stânci bătute de ape învolburate sau pe cărări de munte umblate doar de tâlhari și cavaleri neînfricați, care se luptă cu vitejie și salvează prințese. Copiii se uită vrăjiți la artiștii îmbrăcați în costume medievale lungi și grele, cu broderii aurii. Ni se perindă prin fața ochilor tot felul de instrumente, unele familiare, precum viorile, chitara, tamburina sau flautul, iar altele mai ciudate, ca acea drâmbă cu cutie de rezonanță sau acea cutie misterioasă care produce  foșnetul valurilor. Printre pernuțele pe care stau așezați copiii se mai strecoară din când în când câte un țânc care testează mersul de-a bușilea, curios să vadă ce se întâmplă acolo, în față.

”Știți ce este camuflajul?”

La un etaj mai sus, e forfotă mare. Copii și părinți așteaptă să intre la spectacolul ”Maeștri ai deghizării”, prezentat de Dodi și Roni – un cățel și un șoricel care, ajutați de o cercetătoare de la Muzeul Grigore Antipa, ne vor introduce în fascinanta lume a insectelor și animalelor. Știm ce e acela un camuflaj? Unii știm, alții nu, dar nu mai contează. Doamna Andreea Drăghici de la Antipa ne arată pe un ecran mare cum reușesc unele viețuitoare precum cameleonul, dragonul de mare sau insecta băț să-și ascundă prezența de prădători imitând la perfecție mediul înconjurător. Spectacolul – lecție e interactiv și captează bine atenția puștilor, care răspund rapid la întrebări. ”Dacă aș fi cameleon și m-aș așeza pe scaunul acesta, ce culoare o să capăt?”, întreabă doamna cercetătoare. ”Galbeeen!”, răspund copiii care au fost atenți. Spre final, copiii devin atât spectatori, cât și protagoniști participând la o serie de jocuri și ghicitori realizate sub forma teatrului de umbre. Cele două reprezentații succesive se dovedesc a avea mare succes, iar sala Mozart se umple de fiecare dată la capacitate maximă.

Jocuri la discreție

La subsol, în Sala UnderGrant, copiii au parte tot de întâlnire cu animalele din natură, însă de data aceasta cu un piton și o iguană în carne și oase. Dar asta nu e tot. Clădirea OCC e ocupată până la ultimul etaj! Cele două săli unde de obicei se desfășoară Atelierele Micului Artist răsună de strigăte de surpriză sau de necaz ale copiilor lipiți de mesele de joc. Cea mai animată pare să fie masa la care jucătorul-pisică dă cu zarul și încearcă să prindă jucătorii – șoricei. Se aud țipete scurte de triumf, proteste, negocieri.. pe scurt, joacă serioasă de copii. Mesele sunt încărcate cu felurite jocuri: ”Go”, ”Cei trei purceluși”, bile colorate de lemn, pinguini sau cărticele de carton cu reguli complicate. Pe holuri, o parte din părinți își așteaptă răbdători odraslele să își consume energia.

E 10.30, iar în holul mare de la parter încă mai cântă muzica. Truverul șef animează puțin asistența, invitându-i pe copii să danseze. Face un rond prin sală, urmat de un cârd de copilași care țin ritmul muzicii. Ca să fie mai convingător, Truverul ține în mână o replică de pluș a peștoaicei Dory. La câțiva pași de petrecere tocmai se termină unul dintre tururile din spatele cortinei. Circa șapte grupuri succesive de părinți și copii s-au lăsat inițiate în tainele fabricării spectacolelor, fiind purtate de ghizii OCC prin toate locurile importante ale Operei: cabinele tehnice, cabinele artiștilor, sala costumelor, sălile de repetiții și chiar și în spatele scenei.

Seiful misterios de la capătul turului

Într-unul din holurile laterale ale Operei, circa zece copilași și cam tot atâția părinți se uită concentrați la Mădălin, ghidul lor, care le prezintă cu multă însuflețire un obiect mare și misterios din holul Operei. E un dulap mare și întunecat din fier, care seamănă cu un seif, și care stă acolo nemișcat de când a fost dată în folosință clădirea. E moștenire de la însuși arhitectul clădirii, Horia Creangă, care, ce interesant!, este chiar un nepot al marelui scriitor Ion Creangă. ”Este complet ermetic, nu a fost deschis niciodată, deși poartă urmele unei tentative. Nu știm ce este înăuntru. Dacă l-am deschide, e posibil să găsim acolo niște documente, probabil planuri ale clădirii, sau altceva, mai interesant. Cum ar fi un tunel către stadionul de lângă noi sau către Gara de Nord”. Pupilele sunt dilatate, iar ochii se măresc în fața acestui fascinant obiect care dă frâu îmaginației. La final, micii vizitatori se înghesuie nerăbdători să primească câte un card de ”Prieten al Operei Comice pentru Copiii”, cu care pot acumula puncte și câștiga cadouri.

E trecut de miezul nopții, iar, încetul cu încetul, vizitatorii se retrag spre casă. Primele au plecat mămicile cu bebeluși în marsupiu, apoi copilașii care trebuie să se culce devreme. La plecare, mulți jucători înfierbântați se țin de capul părinților să le cumpere jocul preferat de la magazinul cel nou deschis la intrarea în Operă. Cavalerul în armură de la intrare își permite să se relaxeze puțin, după sutele de poze pe care le-a făcut cu copiii. Sub vizeta sa misterioasă descoperim un chip de adolescent. E unul dintre mulții tineri voluntari ai Operei Comice pentru Copii care au dat o mână de ajutor pentru ca acest eveniment să fie un succes. Și au reușit: dovadă sunt cei peste 1000 de părinți și copii care au trecut pragul Operei Comice pentru Copii de Noaptea Muzeelor și s-au distrat pe cinste!

Livia Cimpoeru

Foto: Alexandra Jitariuc

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign