► SITUAȚIA. Am scris încă din 2015 că s-a demolat casa respectivă, dar habar nu aveam ce urma să se construiască în loc. Casa veche, cu o curte generoasă, un gard cu o poartă impunătoare și un portal de intrare la fel, data de dinainte de 1900. De câțiva ani pe ea apăruse un banner cu „Pericol de prăbușire”. Vorbim despre o zonă protejată, în care orice intervenție trebuie făcută cu grijă. Pe panoul șantierului a stat scris că se extinde subsolul și se supraetajează. Ce să mai supraetajezi când ai demolat total casa veche?
► ACUM. Imobilul nou reprezintă un meltenism arhitectonic practicat la noi. Ieșit agresiv în consolă peste trotuar, pare inspirat din clasicismul ceaușist monumental al noului centru civic din anii ’80, cu coloane și ornamente care ar vrea să arate rafinamentul, dar de fapt denotă prost gust. Mai ales pentru zona asta e o rușine că s-a aprobat așa un proiect. Am mai spus-o, la noi e rară arhitectura neutră, care să nu deranjeze zonele istorice. Opulența e la putere, să vadă lumea cum dai un ban, dar stai în față. Iar orașul vechi are de suferit mult.
În mod sarcastic, parte din gard și poartă a fost păstrată. Un imobil nepotrivit ocupă un loc în centrul capitalei și nimănui nu-i pasă. Una dintre principalele probleme ale Bucureștiului, neadresată de autorități, e că se distruge tot mai accelerat patrimoniul vechi construit, prin mutilări de fațadă, izolări termice proaste, supraetajări sau demolări. Să radem tot!
După care mergem prin afară și ne holbăm ce centre vechi populate de clădiri frumoase, întreținute, au ăia. Niște săraci.
