Bucurestii Vechi si Noi

Bucureștenii nu sunt niște oameni reci ci cool

08 septembrie 2017 Dumitru Alexandru Filimon Bucurestii noi, Semnalari Culturale

Sunt multe povești în București. Pare că nici nu știi cu ce să începi. Încep totuși cu o confidență, cu un adevăr subiectiv despre mine. Toată inima mea este împrăștiată în București. Toate visele mele, aspirațiile mele s-au impregnat în străzile Bucureștiului. Uneori trec pe o stradă și-mi amintesc ce gândeam în urmă cu un an sau doi sau îmi amintesc de măcinările mele, de căutările mele. E normal până la urmă ca memoria să joace și un astfel de rol când imaginația ta este mereu activă și bogată.

Oamenii fără imaginație se plictisesc de același drum și atunci caută alternative pentru a adăuga un plus de noutate existenței lor. Din păcate când se termină străzile sunt la fel de plictisiți. Din păcate ei iubesc Bucureștiul prea puțin. Există oricum un  pervers joc de love and hate cu Bucureștiul, dar dacă suntem atenți putem descoperi o gălăgie de lucruri. Cele mai bune povești sunt cele gălăgioase care nu tac nicioadată. Bucureștiul te transformă într-un gălăgios. Nu mă refer aici la oamenii care iau metroul și pe zi ce trece se transformă în insecte silențioase ci la acei bucureșteni care au multă viață în ei, care au substanță și sunt firești. Aici începe povestea Bucureștiului – un amestec de personaje care de care mai ciudate și bizare. Un amestec eclectic fără sfârșit.

Puțini bucureșteni cred că se folosesc de puterea extrospecției. Majoritatea se consumă în interior și își fac culcuș în leagănul individualității negative(o concentrare excesivă pe sine și pe ideea de plăcere și confort indiferent de context – presupun că pentru ei empatia, compasiunea sunt un fel de chestii cool care dau bine în manualele de dezvoltare personală). O simplă plimbare prin București îți poate confirma sau infirma această ipoteză. Rămâne la latitudinea fiecăruia să fie cool sau nu. Aaa și uitasem să menționez: Bucureștenii nu sunt niște oameni reci ci cool.

Străzile sunt umplute de like-uri

Zilele trecute priveam un cerșetor care molfăia un colț de pâine cu ceva sana în timp ce niște copilași își făceau un selfie într-un anume unghi. Toți erau bine aranjați cu toate accesoriile pământului cu haine care mai de care și vroiau sa imortalizeze acest moment special pentru un ocean de like-uri. Un singur lucru se opunea acestui deziderat și acela era de natură estetică. Apărea și cerșetorul în cadrul lor, zdrențăros cu haine ponosite, care strica tot farmecul momentului. Așa că l-au exclus de la selfie. Cerșetorul nu părea mirat de situație. Probabil era obișnuit cu acest tip de atitudine. Daca cumva murea în acel moment pe stradă înecat cu pâine la fel ar fi procedat acei copilași care nu și-ar fi sacrificat plăcerea ”selfică” pentru un neadaptat estetic al lumii.

I-am cumpărat cerșetorului o ciocolată și am plecat pe aceleași străzi gândindu-mă ce m-aș face eu dacă străzile ar face un selfie cu mine și nimeni de pe planetă nu mi-ar da un like? Vreau o sinucidere ”selfică” câteodată, dar nu îi știu prețul.

 

 

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2017 . Designed by: Livedesign