Bucurestii Vechi si Noi

Baba Yaga la Sabatul de la Opera Comică pentru Copii

29 octombrie 2017 Andrei Slavuteanul Semnalari Culturale

Vineri, 27 și sâmbătă, 28 octombrie, la Opera Comică pentru Copii a fost mare adunare de vrăjitoare. Pentru că ne-a fost frică să intrăm, deși sute de copii, părinți și bunici au avut curajul să participe, am prins-o în ușa teatrului pe Baba Yaga, care ne-a povestit de-a fir a păr, cu un fir de păr în cap, ce s-a întâmplat. Vă oferim mai jos descrierea sa.

„Maică, ce să zic, an de an, cu ocazia lui Halouin sau cum i-o zice acum, sărbătorim și noi, vrăjitoarele, la Opera Comică pentru Copii, tot sperând să primim de mâncare niște spectatori bine rumeniți. Anul acesta fui invitată și eu, cu toate că mă dureau șalele și pierdusem mătura. M-am îmbrăcat urât, nu m-am pieptănat, nu m-am spălat pe dinți și m-am dus. Și vai, ce bucurie, că toți copiii cuminți veniseră să ne vadă și să admire vrăjitoarele care cântă și dansează la Opera Comică! Dar și anul ăsta, ăștia mici și dulci ne-au făcut pe noi, cei răi, de râs. Uriașii din spectacolul „Jack și vrejul de fasole” stăteau în fața teatrului încercând să ademenească lume, apoi spectatorii erau primiți în foaier de către Lupul cel Rău din „Scufița Roșie”, care voia și el o gustare. Pas. Copiii l-au jumulit, de-a rămas săracul aproape fără blană. Dar nici el nu s-a lăsat și i-a dansat până la epuizare, apoi i-a pus să cânte, acompaniați la pian de maestrul Mo(rt)zart, care primise un satâr în cap ca să-i mai vină idei.

Părinții și copiii care au avut curajul să se aventureze în călătoria organizată pentru ei de către Opera Comică pentru a cunoaște îndeaproape personajele negative din poveștile teatrului au fost conduși mai întâi în Salonul Mozart, printre flăcări și zbierete. Crezând că a venit ora cinei, m-am luat și eu după ei, dar în Salon am găsit trupa „Truverii” care făcea incantații magice cu muzică din Evul Mediu. Ne-au vrăjit, și pe mine, și pe spectatori cu muzica, domnilor! Așa ceva mai rar… Ne-am dus mai departe, printre pânze de păianjen și fantome, pe o scară întunecoasă, care duce spre o pădure fermecată. Acolo locuia, în căsuța de turtă dulce, Vrăjitoarea din opera „Hänsel și Gretel”. Când să rup și eu dintr-un copilaș o mânuță, ceva, hop și dânsa cu „Hocus Pocus, fiți vrăjiți” și ne-a încremenit pe loc. Dar tot e bine că n-apucasem să mănânc, căci micuții, copilașii au reușit s-o alunge. Scăpați de această rivală perfidă a mea, am ajuns într-un spațiu mic, cu lumină neagră, cam cum am eu acasă în bordei, că n-am plătit factura. Acolo stătea închis într-o cușcă spiritul Operei Comice pentru Copii. Acuma problema se punea: era mort au viu? Ce să vezi măicuță, era și mort și viu, ceea ce și mie mi s-a părut fantastic, că ne-a speriat și mi-a sărit inima din piept pe cămașa unui spectator căruia, cu această ocazie, nu vreau să-i cer scuze.

În fine, intrarăm pe scenă. Acolo ne-a ieșit în cale Fluturele Cap de Mort din baletul „Fetița cu chibrituri”, poveste care din păcate la Opera Comică se termină cu bine. Rar mai ai ocazia să vezi o insectă atât de grațioasă și de frumoasă, cu coarne negre și craniu pe aripi. După ce copiii au gonit-o și pe asta, a apărut din pământ, din iarbă verde o altă rivală de-a mea, de care și mie mi-e frică: temuta Zug Zag și maimuțoii ei din musicalul „Micuța Dorothy”. Zic că mi-e frică pentru că dansează și cântă frate atât de bine încât nu te poți abține să nu te bâțâi și dumneata! Ce să mai, tot cu ajutorul celor mici, scăparăm și de asta, ca să ajungem în partea cealaltă a scenei, căreia îi zice „buzunarul de la curte”. Era decorat superb, cu ciori. Aici trebuia să trecem prin proba focului din opera „Flautul fermecat” și cu această ocazie m-am mai răcorit și eu după atâta umblet. Am fost conduși pe întuneric în sala de spectacole, unde erau fantomele unor spectatori ai teatrului de pe timpuri și ni l-au arătat pe arhitectul clădirii Operei Comice, Horia Creangă, nepotul lui Ion Creangă, pe care l-au sculat din morți. M-am întors cu vizitatorii în foaier, tot cu gândul că se pune masa, dar copiii nu s-au lăsat mâncați, ci doar fotografiați cu meșterul Coppelius din baletul „Lumea păpușilor” și cu păpușa lui. Degeaba a încercat și el, săracul, să fure sufletul copiilor ca să-l dea păpușii. Ei deja trecuseră prin biblioteca lui și știau cum să se protejeze. Ei, și uite așa, călătorii precum asta au continuat două nopți la rând, iar noi vrăjitoarele, deși suntem oarecum dezamăgite că n-am apucat să mâncăm pe nimeni, ne-am distrat pe cinste cu muzică și dans la Opera Comică. A fost și frumos amenajat: fum, pucioasă, flăcări, lanțuri, pânze de păianjen, copaci cu ochi, plante otrăvitoare, tuneluri fără fund, lumini colorate, schelete mișcătoare, cucuvele, tot tacâmul. În plus, am cunoscut și viitoarele generații vrăjitorești, copiii din public fiind costumați corespunzător: în dovleci, în draci, în morți, în copți, puși pe șotii și bucuroși să ne cunoască, dar și să se joace cu noi. Petrecerea a continuat în Sala de Jocuri amenajată la scena UnderGrant de la subsolul teatrului, unde cei mici și cei mari și-au exersat inteligența, căci numai cu ajutorul acesteia poți ajunge un bun vrăjitor. ”

Cam asta ne-a povestit bătrâna vrăjitoare Baba Yaga, care speră ca și toamna viitoare să-i găsească la Opera Comică pentru Copii pe cei mici încercând să învețe tainele vrăjitoriei adevărate, care de fapt se face doar cu teatru, muzică și dans.

Iulia Toea Muresan

Foto: Irina Epifan

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2017 . Designed by: Livedesign