Bucurestii Vechi si Noi

Biserica Boteanu-Ienii

09 noiembrie 2017 Bucurestii Vechi Si Noi Bucurestii in istorie

Lăcaș de cult aflat în centrul Capitalei, Biserica Boteanu-Ienii este, de asemenea, una dintre cele mai vechi ctitorii din București. Așezată la întretăierea bulevardului C.A. Rosetti cu strada Boteanu, așezământul dăinuiește, de peste trei sute treizeci de ani, potrivit http://www.bisericaboteanu.ro.

Sursa foto: (c) www.bisericaboteanu.ro

Denumirea actuală, Boteanu-Ienii, provine din alăturarea numelui inițial al bisericii, Boteanu, cu acela de Ienii, de la Biserica Ienii sau Enei, monument istoric de la anul 1611, demolată după cutremurul din 1977.

Biserica are patru hramuri care ilustrează istoricul lăcașului. Primul hram, cel mai vechi, este Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, cu prăznuire la 29 august. Al doilea hram pe care îl păstrează Biserica Boteanu-Ienii este Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, prăznuit la 23 aprilie. Dovezi ale celor două hramuri s-au păstrat până astăzi și sub forma icoanelor: cea a Tăierii Capului Sf. Ioan Botezătorul și cea a Sf. Marelui Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, aflate în partea dreaptă a icoanelor împărătești.

La începutul secolului al XX-lea, Biserică Boteanu-Ienii a primit și un al treilea hram, al Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, sărbătorit la 8 noiembrie. Despre acest hram, pisania de la intrarea în biserică arată că: „Această sfântă biserică, numită și Bradu Boteanu s-a clădit a treia oară, adăugându-i-se hramul Sfinților Voievozi, cu ajutorul bisericii, al Cocoanei Zinca Izvoranul și al enoriașilor, între anii 1908-1911. Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos Împăratul și Dumnezeul nostru”.

Sfânta Mare Muceniță Varvara, cel de-al patrulea hram, prăznuit la 4 decembrie, a fost adăugat după 1977.

Prima mențiune privind existența unui lăcaș pentru rugăciune în acest loc datează din anul 1682. În mahalaua numită „a Boteanului”, Jupân Mihul a ridicat, în apropierea gospodăriei sale, un mic lăcaș din lemn. Documentele consemnează, potrivit istoricului așezământului, că era străjuit de un brad înalt, de la care localnicii i-au spus Biserica cu Brad sau Bradu-Boteanu.

Biserica lui Mihul, cel care a îmbrăcat înainte de moarte schima monahală, a dăinuit vreme de optzeci de ani. În jurul anului 1760, biserica devenise deja neîncăpătoare pentru creștinii din zonă, în plus construcția din lemn începuse să se degradeze.

O nouă construcție în locul celei de lemn a fost ridicată de urmașii primului ctitor, Maxem și Gheorghe Mihuleț. Cei doi au înălțat în timpul lui Scarlat Vodă Ghica o biserică de cărămidă. În formă de cruce, fără pridvor, de dimensiuni modeste, dar cu două turle impunătoare, biserica avea la intrare o pisanie, din care se mai păstrează fragmente și astăzi.

Și această construcție a fost marcată de trecerea timpului, astfel că în anul 1908, s-a început ridicarea actualei biserici, prin sprijinul enoriașilor, dar mai ales prin donația făcută de Zoe Rioșanu, născută Isvoranu, în amintirea fiului său, avocatul și deputatul Mihail Rioșanu, al cărui portret se păstrează pictat pe zidul de apus al pronaosului.

Noul locaș, în formă de cruce bizantină și cu un adaos de pridvor la intrare, a fost așezat la nord față de locul celui de dinainte și a primit un al treilea hram, al Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil.

Lucrările celei de-a treia ctitorii s-au desfășurat după planurile arhitectului N. C. Mihăescu, instruit la Ecole des Beaux-Arts din Paris.

Între anii 1909 și 1911, pereții din interiorul bisericii au fost pictați în tempera, după stilul neobizantin, de pictorul Vasile Damian. Calitatea decorativă a picturii este deosebit, coloritul său este cald și luminos.

Sursa foto: (c) www.bisericaboteanu.ro

Catapeteasma din lemn de stejar, cu coloane și brâuri traforate, ce cuprinde icoane din metal argintat, este opera sculptorului Babic, finalizată în anul 1911.

Biserica Boteanu-Ienii a suferit mai multe distrugeri provocate de cutremurele din 1940, 1977, 1986 și 1990. Cel mai grav afectate au fost cele trei turle, la cutremurul din 10 noiembrie 1940. Pentru a preîntâmpina prăbușirea lor, consiliul parohial a hotărât demolarea turlelor până aproape de cota bazelor lor, reparațiile dând bisericii Boteanu înfățișarea existentă până în 2012.

Atunci au fost începute lucrările de renovare a bisericii, pentru consolidarea structurii de rezistență și, mai ales, pentru ridicarea celor trei turle în forma lor inițială, lucrarea fiind încheiată.

AGERPRES

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2017 . Designed by: Livedesign