Bucurestii Vechi si Noi

O oră de spectacol de zile mari face cât ”O noapte la Veneția”, la Opera Comică pentru Copii

14 noiembrie 2017 Bucurestii Vechi Si Noi Semnalari Culturale

Maestrul Cristian Mihăilescu lovește din nou! Dacă nu era de ajuns să vă convingă ”Hansel și Gretel”, ”Directorul de Teatru”, ”Flautul Fermecat” sau ”Don Pasquale”, ei bine ”O noapte la Veneția” – noua bijuterie de spectacol montată de regizor la Opera Comică pentru Copii – o să vă placă la nebunie. Promit! Cu un ritm incredibil de alert, cu decoruri absolut fantastice și voci de excepție, ”Noapte la Veneția” are absolut toate ingredientele necesare unui spectacol de zile mari care, iată, e sold out pentru primele 15 (!!) reprezentații.

Regizorului Cristian Mihăilescu demonstrează mereu o poftă contagioasă de râs și de joacă. Care se transmite în toate producțiile sale, populate de o droaie de personaje care mai de care mai haioase, țăcănite, avare, sentimentale, ipocrite, lacome sau istețe. ”O noapte la Veneția” e o cavalcadă de comploturi mici și foarte mici, răsturnări de situații, dezvăluiri spectaculoase și rezolvări caraghioase, totul pe un fundal splendid de carnaval de secol 18 și pe muzica celebrului Johann Strauss-fiul. Perfect pentru publicul preferat al maestrului: copiii.

Pe scenă urcă artiști cu voci de excepție, și aș vrea să îi enumăr aici pe toți cei care au interpretat roluri principale din reprezentația de duminică, pentru că au cântat impecabil: Andrei Petre (Caramello), Gjergj Mani (Ducele de Urbino), Tudor Morgovan (Delacqua), Daniela Cârstea (Annina), Daniela Bucșan (Ciboletta) sau Fang Shuang (Papacoda). Încântarea nu se oprește aici, căci scena e populată mereu de dansatori, de arlechini, ba chiar și de un semi-acrobat, iar costumele superbe și pline de culoare aflate în continuă mișcare sunt un regal pentru ochi.

Dar să vă povestesc puțin despre ce se întâmplă în poveste. Ducele de Urbino, mare fustangiu, vizitează Veneția, prilej cu care ar dori să o cunoască pe frumoasa Barbara, soția senatorului Delacqua. Barbara ar fi încântată de întâlnire, dar soțul gelos o trimite la mânăstire la Murano. Șireată, Barbara îi cere Anninei, o frumoasă pescăriță, să plece în locul ei. Iubitul Anninei, Caramello, nu știe de complot și se oferă să o răpească pe falsa Barbara ca să-i facă pe plac ducelui. Deloc complicat până aici, nu?!

Ei bine, în încâlceala asta nemaipomenită se mai strecoară Pappacoda bucătarul și iubita lui, Ciboletta, aceasta din urmă devenind a doua falsă Barbara în speranța că-l va convinge pe duce să-i dea postul de bucătar șef iubitului ei. Pe scurt, toată lumea vrea să-l tragă de sfoară și să profite de bietul duce, care remarcă în final iritat-amuzat: ”Există cineva în orașul ăsta mare care să nu mă fi mințit?”.

Se cântă superb și se dansează amețitor. Scenele se succed cu mult dinamism și abia reușim să ținem pasul cu intriga complicată. Replicile sunt spumoase, iar comicul de situație provoacă râsete prelungi în sala arhiplină. De departe cea mai haioasă apariție e trio-ul senatorilor Delacqua, Barbaruccio (Matei Chioariu) și Testaccio (Mihai Niță), trei bătrânei decrepiți care încearcă să-și ascundă nevestele de Duce când sunt invitați de acesta la un bal mascat. ”Noi suntem republicani și nu slugi pe la tirani!”, declamă inițial Testaccio cel ”de stânga”. Apoi toți trei ciulesc urechile când aud că ducele își caută un administrator al domeniilor. ”Ocuparea acestei poziții îmi schimbă opțiunea politică. Sunt de dreapta!”, anunță fără să clipească același Testaccio. Nevestele nu mai sunt brusc o comoară atât de prețioasă, iar, spre final, senatorii îl anunță pe Duce că acestea ard, ba nu, chiar au luat foc de nerăbdare să participe la bal.

Un alt moment haios e făcut de tenorul chinez Fang Shang care, blasfemie!, îl joacă pe ”bătrânul macaronar” Pappacoda, ”specialistul în spagetti, tortellini, tagliatelle, raviolli și pește cu ceapă”. ”Pappacoda, de câte ori te îmbeți începi să vorbești chinezește!”, se oțărăște senatorul Delaqcua, și pe bună dreptate. Înainte de bal, Pappacoda e beat cui și se învârte ca un titirez fredonând un cântecel chinezesc. Mai mult, după ce află că va fi bucătarul șef al Ducelui, Pappacoda anunță că de-acum încolo va găti nici mai mult, nici mai puțin decât ”furnici în copac”. Singurul caracter care ne surprinde la final este Caramello, care, deși un aparent fustangiu, refuză postul de administrator al domeniilor ducale doar ca să-și păstreze iubita.

Decorurile, semnate de Adriana Urmuzescu, sunt fascinante și creează o atmosferă autentică a Veneției de secol 18.  Decorul de pe scenă se prelungește cu o proiecție pe pereții laterali ai Sălii Mari care imită șiruri de palazzo vechi scăldate de apa mării. Scena în care Caramello își conduce iubita cu gondola în timp ce cântă o serenadă este absolut superbă, iar mai apoi plimbarea Ducelui și Anninei pe sub clar de lună și licărit de stele ne face sufletul să ofteze de atâta frumos. Potrivit tradiției premierelor, holul mare al OCC s-a transformat într-o mică Veneție, având pereții tapetați cu decoruri. Picii se învârt încântați în acest orășel în miniatură, perfect ca să te introducă în atmosferă.

Recomand din tot sufletul acest nou produs artistic marca OCC și Cristian Mihăilescu. Într-o oră și zece minute de reprezentație ai senzația că trăiești o noapte întreagă, iar tot ce se întâmplă pe scenă, de la artiștii vocali, ansamblul de dans până la costume, decoruri și muzică, îți dau doza necesară de încântare pentru toată săptâmâna. Nu pot decât să îi felicit pe cei care au reușit să-și procure bilete la următoarele reprezentații, pentru că vor avea parte de un spectacol de zile mari.

Livia Cimpoeru 

Foto: Irina Epifan

 

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2017 . Designed by: Livedesign