Bucurestii Vechi si Noi

20 de milioane

09 ianuarie 2018 The Hungry Mole Texte si pretexte

de Ando și HM

Duminică, pe 2 Octombrie 1966, Scînteia publica Decretul acela criminal; decretul care interzicea întreruperile de sarcină.

 

Pînă atunci, timp de zece ani, avortul fusese permis. Dar… mereu e un astfel de „dar”. Eram prea puțini și – mă tem – o duceam prea bine; vedeți voi, tînăra noastră Republică începuse să prospere în sfîrșit. Erau ani deschiși, în care salariile creșteau, împreună cu șansele la ceea ce numim azi oportunități; oamenii își cumpărau case, lucruri, se ocupau de mers în vacanțe.

Oamenii o duceau bine și făceau tot mai puțini copii. Statistica zice adevărul. Pe parcursul anilor ’60, natalitatea scăzuse – și tot scădea de la an la an.

Firește, ca orice rahat de orice doctrină, măsura interzicerii avorturilor a fost îmbrăcată în cuvinte frumoase: „ocrotirea mamei”. Comuniștii se pricepeau să-și aducă în ajutor „unele date medicale” ca să demonstreze legături între întreruperile de sarcină și – stați așa! – „starea sănătații femeii și funcțiilor ei biologice de reproducere” – și despre vaci se vorbea mai omenește!

Ziarul arăta avantajele de netăgăduit de care urmau să beneficieze familiile cu copii. Din ’67 începea construcția masivă de creșe și grădinițe; se dădeau indemnizații de naștere mari de la cel de-al treilea copil în sus, se vorbea de posiblitatea mamelor cu copii sub șapte ani să lucreze „part-time”, familiile mari să aibă anumite priorități de odihnă și tratament, și – da! –  impozitele creșteau pentru… celibatari și cei fără copii.

Două zile mai tîrziu – marți pe 4 Octombrie, că lunea nu ieșeau ziarele centrale – Scînteia scria despre „Înalta grijă față de fondul uman al Țării” – pă dracu! Și, ca să nu trăim cu ideea c-am fi noi mai proști, eram asigurați că „interdicția avortului există în peste 95 la sută din statele lumii”. România Liberă din 7 Octombrie nu putea lăsa nici ea deoparte grija față de copil – care „este înscris în viața fiecăruia cu majuscule”.

 

Să ne-ntoarcem la statistici… Un an mai tîrziu după decret, da – se născuseră de două ori mai mulți copii.

Și de două ori mai mulți copii morți.

Și muriseră de două ori mai mulți bebeluși.

În cîțiva ani, cifrele urmau să se stabilizeze, cumva – oamenii învățau să aibă grijă.

Dar populația creștea.În 1969 se năștea cel de-al 20.000.000 cetățean. Scînteia din 1 August marchează evenimentul.

 

Ca fapt divers, România Liberă ni-l și arăta, la săniuș, un an și jumătate mai tîrziu, pe 21 Ianuarie 1971.

Ce s-a ales de el? Acum cîțiva ani s-a mai scris prin ziare. Iar azi, probabil, avem același număr de locuitori ca acum juma’ de secol în urmă. Suntem sub 20 de milioane.

Tag-uri: ,
[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2018 . Designed by: Livedesign