Bucurestii Vechi si Noi

PETER PAN ȘI ZBORUL UNUI PITIC SPRE ARTĂ

25 ianuarie 2018 Bucurestii Vechi Si Noi Semnalari Culturale

Are 4 ani și încă nu a trăit emoția unui spectacol pe viu. Butonează febril un laptop, iar tableta este nelipsită dintre jucării. Cum să-l rup de tehnologia asta de care mă simt vinovată că i-a intrat în sânge? Îi spun timid și complice că, după ce mănâncă, am o surpriză mare pentru el. Peter Pan a plecat de pe DVD și îl așteaptă pe o scenă. Face ochii mari, se oprește din mâncat și-mi spune emoționat: „Hai!”

E ora 10, iar la 11 începe spectacolul. Nici nu știu când am ajuns la mașină, cu tânărul pregătit să-și vadă eroul zburător în carne și oase!

Parcarea Operei Comice pentru Copii e arhiplină, părinți, bunici și zeci de copii aleargă să-și găsească locurile. Așteptăm să se liniștească atmosfera și mergem la balcon, eu, emoționată de primul lui contact cu sala, el țipând deja că vrea acasă, că e prea multă gălăgie aici. Îl mint nervos că-l aude PETER PAN și-i promit că stăm doar 5 minute. Intrăm în întuneric și rumoare. Cortina se ridică și miracolul se produce: Tudor nu mai plânge, amuțește și ochii-i se umplu de lumina aceea curioasă a începutului de experiență nouă. Acum îl deranjează doar un băiețel care înșiră fulgi de porumb pe cotiera scaunului. Îl oprește supărat, apoi îl avertizează în șoaptă că Peter Pan nu suportă asemenea comportament.

Zarva personajelor care cântă, vorbesc, iar cântă, apoi dansează le fură agitația celor mici care rămân pironiți în scaune, cu ochii larg deschiși.

Pe scenă, copiii familiei Darling adorm, iar visul îi poartă spre Peter Pan, copilul fără vârstă care trăiește în Ținutul Nimănui. Zborul printre vise cu Peter Pan inundă de lumină scena și sufletul micilor spectatori. Lăudăros și fără griji, uitat în copilărie, Peter Pan se luptă cu pirații, cu un crocodil, dar are o spaimă de moarte să nu cumva să crească. De aceea, el stă departe de problemele oamenilor mari și știe doar să adune copii fără nume, să se joace și să fie fericit. Cum să nu fii fascinat de armata colorată de pe scenă care vrea să evadeze din realitate și să trăiască aproape de duioșia veselă a tărâmului fără griji, acolo unde personajele negative, crocodili, pirați, sunt alungate din poveste?

Pe scenă, o impresionantă scenografie, axată pe impactul cromatic vizual, costume ingenioase și fragmente sonore care oglindesc trăirile personajelor.

În sală, nerăbdarea piticilor devenită un alt personaj care interacționează cu cele de pe scenă. Micuții tropăie, aplaudă, râd și se sperie, dar mereu cu zâmbetul pe buze.

Deasupra norilor, totul e posibil, iar părinții și bunicii din sală se transpun și ei în poveste. Știu sigur că și-au lăsat fereastra matură deschisă și savurează împreună cu cei de pe scenă mâncarea închipuită (gogoși, acadele, banane din plastic) și cred cu tărie că și ei pot zbura. Pentru că, la capătul jocului-spectacol, visul nu se termină. Copilul din noi erupe de fiecare dată, ca un vulcan spectaculos care se revarsă fierbinte peste angoasele noastre.

Și când lumina s-a aprins, iar cortina a căzut, am vazut masa aceea gălăgioasă de la început transformată brusc într-un grup care iradia bucurie și dorință de-a povesti ce a trăit timp de o oră.

Ieșim din sanctuar, eu, fericită că Tudor a rezistat o oră fără să clipească, el, încă sedat de gândul de-a zbura.

Ne urcăm în mașină și, cu nasul lipit de geam îl văd cum se uită trist după clădirea Operei. Mami, știi ce au uitat oamenii aceia de pe scenă? Să prindă la loc umbra lui Peter Pan care s-a descusut!

Am lacrimi? O, da… Atunci, am știut că el, la 4 ani, nu a pierdut vremea! Am știut că de la 4 ani se va întoarce la OCC foarte des!

Dana Macsim

 

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2018 . Designed by: Livedesign