Bucurestii Vechi si Noi

INTERVIU | Alexandra Giurca: ,,Povestea vieţii mele o spun foarte des pe scenă, acolo pot să mă arăt exact cum sunt.’’

28 februarie 2018 Bucurestii Vechi Si Noi Semnalari Culturale

Dacă ai fost la Opera Comică pentru Copii, cu siguranţă o ştii pe Alexandra Giurca. Este Dorothy în ,,Micuţa Dorothy’’, spectacolul care se va juca pe 24-25 martie 2018. Alexandra este o artistă, a studiat muzica, mai apoi actoria, iar la OCC are privilegiul de a le îmbina şi de a face ceea ce spune că o reprezintă – Musical.

Spune-mi povestea de viaţă a Alexandrei Giurca.

Sunt o persoană foarte visătoare, veselă…uneori puţin singuratică, pentru că am fost singură la părinţi şi am crescut mai mult cu bunica. Acum nu sunt singură, am familia mea, aşa îmi place să le spun – pe Andrei şi căţeluşa noastră. Povestea vieţii mele o spun foarte des pe scenă, acolo pot să mă arăt exact cum sunt.

Care este prima amintire din copilărie pe care o asociezi cu teatrul sau muzica?

Prima amintire conştientă este în leagănul din curtea casei în care cântam, aveam vreo 4-5 ani şi era primăvară-vară. Eu am început prima dată să cânt şi mult mai târziu să fac actorie. Când am început să cânt la 4 ani, era interesant că nu falsam, totul era natural. Părinţii au observat că nu cânt doar de dragul de a cânta şi m-au înscris la Palatul Copiilor, unde am început să cânt muzică populară, deşi eu voiam muzică uşoară. În acelaşi timp, jucam şi în scenete făcute de învăţătoare.  Prima dată când am urcat pe scenă eram în clasa a IV a, la Teatrul Dramatic Elvira Godeanu din Târgul Jiu, la un concurs de poezie şi preşedintele juriului era fostul manager, Marian Negrescu. Am recitat ,,Moartea căprioarei’’ de Nicolae Labiș și ,,Doina” de Mihai Eminescu, două poezii extrem de grele și am luat Mențiune pentru că m-am încurcat la una dintre poezii. După terminarea concursului, actorul Marian Negrescu a venit la mine și mi-a spus: Tu o să ai un viitor mare.  În clasa a VIII a, chiar dacă toată lumea se aştepta să dau la muzică, eu am dat la teatru, am simţit că m-ar defini mai mult teatru decât muzica. După doi ani am început să colaborez cu Teatrul Dramatic Elvira Godeanu, m-am reîntâlnit cu Marian Negrescu şi am povestit experinţa din clasa a V a. Dorinţa mea dintotdeauna era să vin la Bucureşti şi am intrat la Păpuşi şi Marionete, la UNATC.

Care este diferenţa dintre un actor şi un actor mânuitor?

Actorul mânuitor e un actor complet, prima dată trebuie să simtă el, apoi să trasnmită păpuşii şi mai apoi publicului. Este un proces mult mai greu, dar în acelaşi timp este mai expresiv, cred că ajunge mai uşor la public, mai ales la publicul mic.

Cum te-ai schimbat în urma întâlnirii cu OCC?

Cred că a fost cel mai frumos lucru care mi se putea întâmpla, eu îi zic Binecuvântare. Îmi place foarte mult zona de musical, mă reprezintă, pentru asta sunt eu făcută. Faptul că la OCC pot să fac asta, mi se pare extraordinar. Am crescut mult din punct de vedere vocal şi nu numai, oamenii şi colegii mau sprijinit în procesul acesta de creştere.

Eşti Dorothy doar pe scena OCC sau te regăseşti în personajul îndrăgit de toată lumea?

După acest spectacol, toată lumea din OCC a început să îmi zică Dorothy, mai ales maestrul Mihăilescu. Mă regăsesc foarte mult, sunt veselă, jucăusă, curioasă, prietenoasă şi cumva Dorothy aşa este.

Spectacolele de pe scenele Operei Comice pentru Copii seamănă cu lumea noastră?

Ce întrebare interesantă! Cumva seamănă, în ideea de lume mai bună, mai liniştită, mai veselă.

Atunci când eşti pe scenă, în faţa unui public format din copii, ce este cel mai greu?

Cred că cel mai greu este să crezi tu foarte tare în povestea pe care o spui. Trebuie să crezi în personajele fantastice şi să intri cu adevărat în lumea lor, încat cei mici să spună mai departe: La OCC zânele chiar există. Mi se pare extraordinar că pot să joc pentru copii, sunt atât de veseli şi sinceri atunci când sunt în sală, dacă nu îi prinzi ei îşi fac altă preocupare. Dacă sala este liniştită, creşte inima în tine pentru că ştii că mesajul tău ajunge la ei. Este foarte interesant că oamenii mari se bucură foarte mult când merg la OCC.

Pentru o perioadă scurtă ai predat actorie, ce le spuneai copiilor despre teatru?

Am predat aproape un an, îmi pare rău că nu am putut să predau în continuare, dar programul nu mi-a permis. Am încercat să îi învăţ să aibă încredere în ei şi să urmeze drumul pe care îl simt. Poate e greu pentru un copil să înţeleagă asta, dar o simt prin jocuri. Majoritatea copiilor cărora le predam veneau la OCC să mă vadă în spectacole şi erau veseli şi încrezători că pe viitor pot face şi ei asta. Încercam să le explic că teatrul este ca viaţa de zi cu zi, doar că în teatru poţi face orice.

Au trecut abia 2 luni din an, ce planuri ai pentru 2018?

În primul rând, vreau să dau examenul de  IELTS  la engleză, în viitorul apropiat aş vrea să  merg la Londra să fac un masterclass de musical. Am plecat de la dorinţa de a pleca la Londra să fac Masterul pe Musical, dar dacă a venit OCC în viaţa mea mi-am schimbat puţin perspectiva. În al doilea rând, să mă reapuc de studiu muzical şi să îmi fac timp să călătoresc cu prietenul meu şi căteluşa noastră.

Andrada Popa

Foto: Arhiva personală

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2018 . Designed by: Livedesign