Bucurestii Vechi si Noi

Interviu | Andreea Soare: ,,Zbor din când în când.’’

09 februarie 2018 Bucurestii Vechi Si Noi Semnalari Culturale

După un spectacol de la Opera Comică pentru Copii, am invitat-o pe Andreea Soare la o discuție prietenoasă. Andreea face parte din baletul Operei Comice pentru Copii de 10 ani, încă din perioada în care era elevă la liceul de coregrafie. Ȋn stagiunea curentă o putem vedea în toate spectacolele de balet și nu numai: ,,Peter Pan’’, ,,Fetița cu chibrituri’’, ,,Cenuşăreasa’’, ,,Pinocchio’’, ,,Răpirea din Serai’’, ,,Don Quijote’’, ,,Hapciu în RE major’’. 

Ai început să faci balet de mică, dar care a fost momentul declanșator, în care ai ales să continui pe acest drum?

Într-adevăr, am început să fac balet de mică, de la 9 ani. De obicei fetițele încep chiar mai devreme, la mine a fost întâmplător. Am fost la examenul de admitere cu verișoara mea, ea era prea mică atunci pentru a începe cursurile, m-au văzut pe mine, m-au pus să dau proba şi am luat examenul. Plăcerea de a dansa am descoperit-o treptat, pe parcursul orelor de dans clasic din școală, însă momentul declanșator a fost în clasa a VI- a, când am pășit pentru prima oară pe scenă. Atunci m-am îndrăgostit de dans, de scenă, de aplauze și de emoțiile pe care le trăiești în lumina reflectoarelor.

Majoritatea rolurilor tale sunt pozitive, ți-ar plăcea să fii selectată pentru un rol negativ?

Mi-ar plăcea și chiar se va întâmpla, în ,,Albă ca Zăpada și cei 7 pitici’’, sunt regina. Am interpretat până acum numai personaje pozitive, cu excepția „vulpii șirete” din baletul „Pinocchio”. Acum sunt în procesul de acomodare cu personajul negativ pe care vă invit să-l descoperiți pe 21 aprilie, la premiera baletului „Albă ca Zăpada și cei 7 pitici”, în regia și coregrafia Corinei Dumitrescu.

Care este diferența dintre publicul format din copii și cel format din adulți? Este alta energia pe care o simți când ești pe scenă?

Copiii sunt sinceri, deschiși, direcți. Ai parte de multe reacții pe parcursul spectacolului: râd, strigă, plâng, se sperie de personajele negative, te încurajează, îți spun să te ascunzi. Îi întâlnesc și la tururile „În Spatele Cortinei”, iar îmbrățișările pe care le primesc sunt de-a dreptul emoționante. Ori astfel de reacții nu poți avea de la adulți. Deci răspunsul este DA. Există această diferență, iar eu mă simt norocoasă că pot să joc pentru categoria de public pe care o consider cea mai importantă: copiii.

 

Cum ți se pare că se raportează adolescenții de azi la artă?

Cred că ușor-ușor încep să reîntoarcă privirea către artă, mai precis către spectacol. Mi s-a părut ca a fost un moment în care nu îi mai acordau atâta atenție. Dar acum prin Opera Comică pentru Copii, care inovează la fiecare pas, o să creștem, o să educam și îi vom aduce înapoi spre cultură.

Faci parte din echipa Operei Comică pentru Copii de 10 ani…

Da, am început acum 10 ani. Eram încă în liceu când am pus pentru prima dată piciorul pe scena OCC. Pe atunci era o echipa micuță, formată din doar șase balerini, spectacolele erau mai simple. Acum suntem o echipă foarte numeroasă, la balet sunt aproape 50 de artiști. Adevărul este că am crescut împreună cu acestă instituție și trebuie să remarc că în ultimii trei ani am crescut cât alții în 10.

Înainte de spectacole ai un ritual?

Nu pot spune că am un ritual. Îmi place să îmi iau timp, cam 2 h înainte de spectacol, pentru încălzire, pentru machiaj, să mă îmbrac, să îmi pregătesc poantele, le pudrez, le verific să nu fie desfăcute, să fie totul în regulă. Da, poate fi considerat un ritual, însă nu am superstiții, dacă am emoții foarte mari, îmi spun în gând că o să fie bine, îmi fac o cruce înainte să intru pe scenă.

Dacă ai putea sa retrăiești un moment de pe scenă, care ar fi acela?

Începutul și finalul spectacolului sunt momentele care îmi dau emoțiile cele mai puternice. Momentul în care aud sunetul produs de deschiderea cortinei, primul contact cu scena și publicul, iar în final aplauzele și zâmbetele spectatorilor mă fac de fiecare dată să simt că iubesc din ce în ce mai mult ceea ce fac. Cred că aș putea să trăiesc asta la nesfârșit.

Ce ai descoperit despre tine prin dans?

Am descoperit că sensibilitatea constituie atât un avantaj, cât și un dezavantaj. Am mai descoperit faptul că mă hrănesc cu emoțiile trăite pe scenă și că sunt mai ambițioasă decât credeam.

Dacă ai putea în ce personaj, din cele interpretate până acum te-ai transforma?

Depinde de starea pe care o am. Dacă as vrea sa îndeplinesc dorințe sau să transform lucruri, as vrea să fiu o zână cu baghetă magică. Când sunt ocupată, stresată, obosită, mi-aș dori să fiu un copil din Țara de Nicăieri, fără griji. Îmi place să mă transpun în fiecare personaj. Un personaj poate fi interpretat de mulți balerini, dar în mod diferit, fiecare își lasă amprenta într-un fel.

Cât de bine se consumă baletul în România?

La Opera Comică pentru Copii – foarte, foarte bine! În rest, îmi e greu să estimez… .

În afară de balet mai ai și alte pasiuni?

Zbor din când în când. Am descoperit acestă pasiune pentru zbor acum 5 ani, total întâmplator, văzând un banner despre cursuri de pilotaj.  Am urmat cursuri, am obținut o licență de pilot de avioane ultrauşoare. Aș putea spune că este hobby-ul meu. Pentru mine, fuga între nori este un sentiment de eliberare și de împlinire pe care îl întâlnesc destul de rar cu picioarele pe pământ.

O balerină poate performa până la o anumită vârstă, ce vrei să faci când vei ajunge la acel moment?

Uşor-uşor, lucrurile s-au așezat în viața mea, nu a fost nevoie să mă gândesc stric la ideea asta. După ce am terminat Liceul de Coregrafie „Floria Capsali”, am absolvit cursurile Facultății de Litere, specializarea – Studii Cultural Europene, apoi masteratul în același domeniu, tocmai în ideea că o să ajung la o vârstă la care n-aș mai putea să dansez, să am o altă opțiune. Acum sunt coordonatorul baletului, alături de maestrul Cătălin Caracaș. Mi-ar plăcea să-mi trăiesc întreaga viață în teatru!


Te-ai obișnuit cu statutul și responsabilitatea de coordonator?

Sunt la început, lucrul acesta s-a întâmplat de curând. Un lucru important în rezolvarea și în reușita pe acestă funcție, este faptul că înțeleg perfect nevoile și dorințele colegilor mei, încerc să le organizez, să le ierarhizez și să îi conduc spre reușită.

Dacă ai preda balet ce sfaturi le-ai oferi copiilor? Cum i-ai îndruma să le fie mai ușor pe acest drum?

Nu m-am gândit să predau, nu știu cât de bine mi s-ar potrivi, n-am încercat. Dacă sunt foarte micuți, i-aș sfătui să se bucure de eliberarea sentimentelor și stărilor prin dans, așa și-ar da seama cât de plăcut este sentimentul acesta.

 

Andrada Popa

Sursa foto: Arhiva Personală și Facebook Opera Comică pentru Copii

 

 

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2018 . Designed by: Livedesign