Bucurestii Vechi si Noi

Labirint – o stradă cu destin întortocheat (IV)

16 februarie 2018 G. Graur [Aventurierul] Bucurestii vechi

După cum am promis, revin cu noi imagini ale caselor distruse de pe fosta stradă Labirint. Fiindcă nu am găsit fotografii, le-am refăcut eu însumi din memorie, studiind cu atenție planul cadastral. Mi-au trebuit cam două luni, în medie, la un desen, având ceva probleme cu computerul, fiind aproape să le pierd; dar am avut totuși noroc.

Pentru început, să privim harta zonei de care ne ocupăm (cifrele indică ordinea imaginilor):

Harta străzii Labirint (1982)

Prima pe care v-o prezint e casa de la numărul 118. Ea se afla foarte aproape de colțul cu strada Turturelelor. Având și gard, era poziționată mai în spate, iar din acest motiv am hotărât să desenez 3 ipostaze ale ei, pentru a nu se pierde informațiile prin suprapunere. Iată o schiță formată doar din linii:

Str. Labirint nr. 118 – schiță

Era o casă modestă, doar cu parter, având o curticică de circa 3 metri în față, cu o alee care ducea până la ușa principală și un garaj în partea dreaptă, unde proprietarul își ținea o Dacie 1100, din câte-mi amintesc.

Al doilea desen e parțial color, excluzând gardul, care apare doar din linii:

Str. Labirint nr. 118 – parțial color

Se poate vedea în partea stângă o mică pajiște care se întindea până în spatele proprietății. În dreapta, garajul subteran avea o rampă cam abruptă, ieșind direct în stradă. În fine, al treilea desen e cel „real” văzut de toată lumea:

Str. Labirint nr. 118 – imagine completă

Casa era zugrăvită într-un portocaliu deschis, aproape crem, iar gardul era din beton cu ochiuri rombice, poarta fiind vopsită în verde. În dreapta, garajul era lipit de corpul casei, dar și de calcanul clădirii învecinate (o biserică neo-protestantă ce a scăpat la limită de demolare).

În prezent, pe locul respectiv este un părculeț:

Părculeț pe strada Labirint, pe locul casei de la nr. 118

Dacă priviți cu atenție, în dreapta se văd resturile garajului, lipide de zidul rămas în picioare.

Trebuie precizat că demolările pe acest segment erau, în mare parte, deja încheiate la sfârșitul lui 1988, în anul următor reazlizându-se doar construcția blocurilor, rămase nefinalizate mulți ani după revoluție.

Următorul imobil „vizat” e cel de la numărul 145:

Clădire cu etaj pe str. Labirint nr. 145

Era situat aproximativ vizavi, în ciuda diferenței de notare, casele de pe stânga fiind mai dese decât cele de pe partea dreaptă, venind dinspre centru. Corpul dinspre stradă avea doar un etaj, clădirea fiind de tip ”vagon”, cu o lățime variabilă, fiind mai îngust la mijloc, în zona intrării. Avea și un corp mai îndepărtat, cu 2 etaje. Iată cum arată în prezent (în stânga, de culoare portocalie):

Str. Labirint nr. 145-147

Explicația ar fi aceea că, în toamna lui 1989, cel mai probabil, jumătate din imobil a fost demolat, în vederea racordului străzii Matei Basarab (nou creată), cu o alee ce trecea prin spatele blocurilor de pe partea stângă. După revoluție, proprietarii au refăcut gardul distrus, rămânând să locuiască în continuare aici, în restul de clădire, pe care au mai reabilitat-o puțin.

În ce privește culoarea, am concluzionat că era un gri deschis, deși există posibilitatea ca fațadele să fi fost zugrăvite cândva și în alb. Gardul și poarta erau turcoaz, din câte-mi amintesc.

Al treilea desen înfățișează colțul cu strada Popa Nan:

Vilă cu 2 etaje pe str. Labirint nr. 140 colț cu str. Popa Nan

E ultimul din cele 3 colțuri demolate ale intersecției, pe celelalte două prezentându-vi-le în articolele anterioare. Clădirea, aflată la numărul 140, avea 2 etaje și era robustă, fiind împrejumuită parțial cu un gard de sârmă-plasă, poarta de acces fiind orientată spre strada Labirint. Era vopsită într-un verde deschis, ușa de la intrare având un mic antreu la care se ajungea urcând câteva trepte de beton. La ultimul etaj avea și un balcon interior, împodibit cu jardiniere.

Se poate vedea în desen și spatele unei alte case – e vorba de grădinița de la numărul 138, a cărei imagine o puteți vedea într-un articol anterior. Ele erau despărțite printr-un gard de beton.

În momentul de față, colțul respectiv arată astfel:

Bloc cu 4 etaje pe colțul străzilor Matei Basarab și Popa Nan

În fine, ultimul desen (al patrulea) prezintă vila de la numărul 144, care se găsea între străzile Popa Nan și Cezar Bolliac:

Str. Labirint nr. 144 – schiță

Schița alb-negru permite vizualizarea tuturor elementelor casei, fără a fi acoperite de gardul împrejmuitor. După cum vedeți, vila avea etaj și cuprindea un corp de clădire separat, în dreapta, pentru casa scării; se văd și geamurile de la pivniță.

Urmează a doua variantă a desenului, colorată parțial:

Str. Labirint nr. 144 – desen parțial color

Se observă existența unui spațiu verde în fața casei, pe care îl apreciez cam la 4 metri, unde creșteau numeroase flori, mai ales trandafiri, din câte-mi amintesc. Ușa principală avea deasupra un bec prevăzut cu un glob de sticlă. La ea se ajungea pe o alee de ciment, urcând câteva trepte.

Varianta trei, anume cea completă, a ultimului desen este aceasta:

Str. Labirint nr. 144 – imagine completă

Se vede gardul din beton, prevăzut cu stâlpi și benzi metalice orizontale, fixate de benzi verticale. Poarta mică și cea mare (pentru accesul automobilelor) erau confecționate din tablă, cu un model de fier forjat în partea superioară și vopsite într-un galben-muștar. În partea stângă a vilei, gardul era diferit, cel mai probabil din plasă cu stâlpi și avea o altă nuanță, mai către verde. Acolo era un drum de acces către clădirile de la numărul 144 A, aflate undeva în spatele vilei noastre.

Azi, pe locul respectiv, se află scara 2 a blocului L 120:

Blocul L 120 de pe str. Matei Basarab

Acestea sunt imobilele pe care am putut să le schițez din amintiri. Sunt numai 4, însă pentru mine au o deosebită valoare, întrucât le știam de mic copil. N-am acceptat ideea ca ele să se piardă și am dorit să le redau bucureștenilor interesați, chiar și sub forma unor desene simple. Cu ajutorul dumneavoastră, al cititorilor, sper să găsim și poze de aici.

* * *

Când mă gândesc la vremurile de demult, prin fața ochilor îmi trec, amețitor, tot felul de imagini.

Văd casele zâmbind sub cerul dimineții, copacii înfloriți prin care zburdă păsărele și oamenii mergând la treburile lor. Aud lătratul câinilor și zgomotul mașinilor trecând arar. Trecutul își revarsă peste noi parfumul său amețitor.

Totul părea de neclintit și era foarte pitoresc în liniștea acelor ani îndepărtați. La orizont nu se vedea măcar un norișor. Apoi, o falie de timp lovește din senin și rupe vraja acestui peisaj de basm. Strada a dispărut, lăsând în urmă amintiri și nostalgii. Acum, din noaptea neagră a istoriei ajung până la noi ecourile unei lumi de vis.

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign