Cei fără sărbători

scris de Ando

Pe 31 decembrie până seara târziu, la spartul anului, sau a doua zi, pe 1 ianuarie, de Sfântul Vasile, când mahmureala revelionului nu s-a împrăştiat, sau la început de martie cu ghioceii şi toporaşii, vestitorii primăverii, zi de zi, sâmbăta, duminica, pe arşiţă sau vijelie, pe ploaie sau omăt, îi găsim la datorie. Sunt florarii şi florăresele oraşului, oamenii care trăiesc sărbătorile şi necazurile altora.

Știu, o să ziceţi că mafie, că fiscalizare… canci, că e monopolul ţiganilor, şi nu vă pot contrazice. La fel cum ştim, pe de altă parte, că ei sunt cu vândutul florilor, de când lumea.

Şi haide, să fim cinstiţi: de câte ori nu ne-am „scos” cu florăreasa de la colţ, când am avut fie o urgenţă, fie ceva neprevăzut sau pur şi simplu de uituci ce suntem şi trebuia musai să ieşim cu faţa curată?

Aşa că – după mine – merită un gând bun existenţa acestor mici „oaze” de culoare de pe cenuşiul de asfalt al oraşului.