Bucurestii Vechi si Noi

Lecția de viață a lui Creangă în vârful poantelor la Opera Comică pentru Copii

27 martie 2018 Bucurestii Vechi Si Noi Semnalari Culturale

Poante fără umor? Un non sens! Doar că acum, nu vorbim despre poante ca glume, ci despre mirajul piruetelor care desenează povestea “Fata babei și fata moșului“. Și cum oare poți înțelege un basm, doar din mișcarea trupului și mimica feței? O artă care zboară dincolo de tehnică, într-o emoție puternică, aninată de o sete nebună de spectacol.

M-am întrebat mereu dacă e mai important să vii o dată la un spectacol sau să revii.

Am crezut că venitul la spectacol cu autocarul, e doar o activitate colectivă, înscrisă într-un curriculum și bifată de diriginți. Ei bine, nu prea e așa!

M-am nimerit chiar în momentul în care coborau câteva zeci de copii dintr-un autocar care-i adusese la Opera Comică pentru Copii. Dincolo de gălăgia ludică, mulți vorbeau cu sufletul la gură despre piese pe care le mai văzuseră, despre cotloane ale culiselor și cabinelor de machiaj, semn că nu erau acolo pentru prima oară. Și asta mi-a dat un sentiment incredibil! Acela că am de-a face deja cu spectatori “avizați”, ei înșiși ghizi pentru colegii care veneau prima oară acolo.

Sala Undergrant, un spațiu intim, interactiv, în care cei mici sunt atât de aproape de personaje, încât le pot atinge. Freamăt mut, nerăbdare și eternul șșșșșșș… Povestea debutează cu dialogul din sală al unor părinți-actori care rezumă subtil acțiunea, antrenând și copiii din sală. Apoi, începe spectacolul. Mișcări simple, plutiri sugestive, dansatori transformați în fântână, cuptor, cățel, copac și aplauze din 10 în 10 minute, semn că rândurile din cartea de povești sunt recunoscute în scrierea de pe poante.

Mă uit în jur și văd fețe emoționate, pitici care-și mușcă buzele, anticipează scene, cer în șoaptă confirmări de la tătici, la fel de prinși de acțiune, că momentul care vine e cel pe care-l știu ei din carte. E un spectacol fascinant și în jurul meu, așa că îmi împart curiozitatea între scenă și sală. Și nu mă mai mir că spectacolul este pentru segmentul de vârstă 3+. Un dans simplu, ușor de înțeles, o joacă fără cuvinte care aduce povestea lui Creangă într-un limbaj universal, colorat, vibrant și îmbrăcat în sunete calde.

Un intermezzo scurt, asigurat tot de dialogul actorilor care să confirme artiștilor și regizorului că trama a fost înțeleasă, apoi dansul continuă. Metamorfoza textului devenit mișcare nici nu mai are nevoie de cuvinte. Cei mici le știu, oricum. Vraja spectacolului stă în puterea dansului care explică, trezește emoție, anticipează stări și le arată norocoșilor din sală o lume în care binele triumfă mereu.

Credeam că spectacolul s-a încheiat odată cu scena tenebroasă a dispariției babei și-a fetei ei, mâncate de balauri, dar m-am înșelat! Finalul a fost cu o invazie de copii care au cucerit scena și am avut senzația că momentul face parte tot din spectacol. Balerinii, obosiți dar fericiți, au coborât la înălțimea prichindeilor, și au făcut poze. Nici un personaj n-a fost ratat, pentru că nu e la îndemâna oricui să ai fotografii cu fântâna sau cuptorul, ca să nu mai vorbim de fata moșului cea bună și frumoasă sau de baba, renăscută printre spectatori, veselă și gata pentru sesiunea foto.  

Un final de realitate artistică, pe care-l vrei nesfârșit, în acordurile senzaționalei “Ciocârlii” a lui Enescu, fredonată de toți, la ieșirea din sală!

Bine, știu că viața personajelor durează cât sunt pe scenă și că lumina aprinsă în sală risipește vraja. Dar mai știu și că rămân emoția greu de descris, după ce se lasă cortina și invidia unui matur care n-a avut la vârste fragede șansa unei stări inefabile, ca cea care se naște între pereții Operei Comice pentru Copii. A, să nu uit, Calea Giulești, nr. 16! Cu stație RATB!

Dana Macsim

Foto: Facebook Opera Comică pentru Copii

 

 

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2018 . Designed by: Livedesign