Bucurestii Vechi si Noi

Fluturi pe acoperișul Operei Comice, pe scenă și în stomac

06 iunie 2018 Bucurestii Vechi Si Noi Semnalari Culturale

Cum altfel decât ca-n povești? O sărbătoare a Operei Comice ține nu 3 zile și 3 nopți, ci de două ori 3 zile și 3 nopți.
O poveste în poveste, ca un bildungsroman a fost Gala Școlilor de balet de pe 1 Iunie, un joc al pașilor cuminți, dar niciodată tăcuți, care au prins aripi din coconii care abia învață să zboare. Într-o înlănțuire clasică sau contemporană, stilurile s-au întrepătruns, iar ideile scenice au deschis aripile celor peste 200 de copii talentați care au dansat pe scena Amfiteatrului FOC.
Bayadera, Polka, Mazurka, vals, dans spaniol, dar și Unstoppable! Un hit-omagiu adus performanțelor unei gimnaste, Cătălina Ponor, care s-a potrivit atât de bine cu ambițiile de neoprit ale fluturilor care au zburat prin Gală, aidoma celor din grădina exotică de pe acoperișul Operei.
Știți că fluturii nu aud, dar pot simți vibrații. Așa s-au mișcat pe scenă și elevii Liceului de Coregrafie „Floria Capsali” din București, ai Palatului Copiilor din Ploiești, precum și cei ai Școlilor „Jaqueline”, „La Sylphide”, „Odette”, „Duende Studio Dans”, „Dance Planet” și „Balet Academic Svetlana”.
Au polenizat cu grație și candoare un regal artistic, coordonat de coregrafa Jaqueline Bratu, cea care predă cursuri de balet și la Opera Comică pentru Copii, dar a și montat pe Scena Mare a instituției de lângă Podul Grant spectacolele ”Frumoasa Vasilisa” și ”Prințul Crab”. În această lună va ieși în luminile rampei și cu premiera ”Prințesa florilor”, balet adaptat după celebra ”Degețica”, de H. C. Andersen.
Am asistat la o plutire pe poante în spatele căreia știu că se ascund sute de ore de studiu în fața barei de antrenament, căzături, luxații, bătături… Luminile rampei însă, îneacă în strălucire orice urmă de efort, așa cum este și firesc.


Invazii de lebede, Zâna liliac, Zâna canar, păsări albastre, Esmeralda, Don Quijote sau Frumoasa din pădurea adormită și… dincolo de personaje, niște miniaturi în mișcare pentru care aplauzele la scenă deschisă sunt singurele realități care contează. Și cum să nu fii topit de FOC-ul care le-a adus să-și împlinească visul artistic? Locul lor de joacă e scena, deși nu realizează încă ce frumos prinde aripi în truda lor, balerina de mâine! Siguranța din posturile impecabile pe care le afișează te provoacă să te-ntrebi ce-o fi în sufletul lor când devin personaje îndrăgostite de povestea pe care o desenează dansând?
Eram în culise, cu o nouă perspectivă asupra spectacolului și am auzit pe cineva, întrebând un coregraf, de ce aceeași mișcare arată diferit, de la o balerină la alta, deși tehnica e la fel? „ Pentru că vorbim diferit, cu voci diferite. Același cuvânt poate fi sec, spus de cineva, dar rostit cu anumite inflexiuni, poate naște un ocean de trăiri…” Ce ar mai fi de completat?
Doar că îmi trăiesc decent și în tăcere frustrarea că din visul de-a urca pe poante a rămas doar bucuria de a dansa și îmi las emoțiile să adulmece zborul altora spre marile scene ale lumii.

Articol realizat de Dana Macsim

Foto Facebook Opera Comică pentru Copii

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2018 . Designed by: Livedesign