Bucurestii Vechi si Noi

Marius Vernescu despre București  – un poem între note și oameni

19 iunie 2018 Dumitru Alexandru Filimon Bucurestii in istorie, Evenimente

Atracția artiștilor români pentru București este bine cunoscută în toate vremurile, fie că amintim despre secolul XIX sau perioada interbelică și postbelică. Bucureștiul s-a schimbat foarte mult de-a lungul timpului, dar el nu a încetat să reprezinte o atracție pentru artiști, indiferent de fața pe care o modelează istoria.

Pentru București mereu am avut o atracție melodioasă. Nu mă refer aici la filmul unor amintiri ce rulează selectiv, agale prin capul meu ci la notele pe care le simt când îl iau la pas. Odată cu mine port sentimente, iubiri, trăiri puternice ce mă leagă ombilical de el. Aș putea fi acuzat de melancolie timpurie, însă cine are dreptul să ne priveze de emoția unei întâlniri permanente cu sinele”, povestește pianistul Marius Vernescu într-un interviu acordat publicației Bucureștii Vechi și Noi.

Ce este pianul pentru tine?

Poate ar fi indicat să găsesc o serie de metafore, de epitete prin care să înfrumusețez răspunsul, să-l romanțez în vreun fel. ”Se potrivește firescului meu”, cred că ar fi cel mai bun răspuns. Uneori când cânt mi se naște un zâmbet pe care nu mi-l amintesc să-l fi simțit la nivel de trăire în alte contexte sau împrejurări. Este o formă de contopire organică cu pianul care mi se potrivește sufletește foarte bine. Mă atinge lăuntric cumva într-un echilibru artistic. Publicul simte întotdeauna această trăire chiar dacă nu are limbajul muzical înalt să perceapă tot universul sonor. Cu o notă poți ajunge la inima celuilalt mai repede decât prin pipăitul cărnii.

Pianul mă ajută să regăsesc pe străzile Bucureștiului, pe care le tot parcurg de ceva decenii răzlețe și amestecate, fragmente din partituri uitate. Sunt într-un periplu permanent printre note și oameni. Mă bucur de o anumită boemitate specifică artistului din toate timpurile. Cu toate că această stare este necesară și fecundă pentru creație, din nefericire de multe ori se instalează o inerție  sau o lene de creație. Aici, în această capcană ascunsă cad mulți artiști din toată lumea.

Sunt mulți artiști români care cad în această capcană?

Lenea poate să facă ușor victime în randul artiștilor, indiferent cât sunt de talentați. Mulți se tem să transpire. Spun că se tem deoarece au atins un nivel și nu vor să-și pericileteze statutul, leafa la concerte sau imaginea pe care o au riscând să fie mai buni, să crească artistic. Dacă relația ta cu arta se reduce la acest capitol atunci stagnezi involuntar și îți dezvolți o teamă pe care nu o vei putea vreodată exprima public. Te vei feri în mod instinctiv și atunci nu vei mai fi firesc. Sunt multe butaforii în rândul artiștilor din România indiferent că vorbim despre teatru, film, muzică etc. Pe străzile Bucureștiului mă vindec de aceste butaforii când colind străzile, parcurile și privesc oamenii. Doar îi privesc…

Am înțeles că ai în vedere mai multe proiecte, iar unele dintre ele sunt legate de București.

Bucureștiul are o bogăție de sensuri din care poți culege acel necesar pentru ceea ce tu vrei să simți, să atingi. Din acest amestec de înțelesuri mă inpir de multe ori. De aici s-au legat o serie de proiecte cu foarte mulți oameni. Sunt și multe proiecte experimentale, aparte cum ar fi: ”BucurEŞTI, un suflet de oraş”, ”Plecarea de pe loc” cu  filosoful Sebastian Grama sau proiectul meu cu actorul Alexandru Pribeagu intitulat „The Fly”.

Ce ți-ar plăcea să oferi ca artist publicului tău larg ce provine din toate țările în care ai cântat?

Aș rezuma totul la „bucurie pe note”, așa cum am învățat în familie mai bine această bucurie. De aici am și expresia „vă pup pe note”.  Vezi! Mă încearcă un zâmbet, acel zâmbet pentru care nu am cuvinte de care îți vorbeam. Sunt unii oameni, chiar și artiști care au uitat să zâmbească firesc. E atât de ușor să ne amintim de frumos. Acest frumos îl zăresc mereu în București dincolo de butaforii, aglomerație și grimase vis a vis de starea sa. E frumos ceea ce este cu adevărat în tine în primul rând.

Marius Vernescu

Marius Vernescu este considerat unul dintre cei mai străluciți muzicieni de jazz din România. Este câstigător al prestigiosului Montreux Jazz Festival, Elveția., fiind dealtfel singurul român care a reușit această performanță pe plan mondial. “Marius Vernescu este unul dintre cele mai mari talente de jazz ale Europei” a declarat Quincy Jones, Preşedintele Juriului de la Montreux Jazz Festival. A mai câstigat concursul Niedersachsen Jazz (Germania), de asemenea a câstigat Marele Premiu în cadrul Festivalului Internațional de Jazz Django Reinhardt (Italia), Premiul pentru “Cea mai valoroasă performanță externă a unui muzician român” în cadrul Galei Premiilor de Jazz (România).

A susținut numeroase concerte în țara și mai ales în afara țării, printre care: Invitat al Festivalului George Enescu și al Bucharest Jazz Festival; Concert Neppi, Italia; Concert la Alexannder Platz si Sala Grande Auditorium (Roma, Italia); Concert în celebrul club de jazz “Porgy and Bess” (Viena, Austria); Invitat special la Radio Hall Viena (Austria) și Radio Hall Budapesta (Ungaria); Invitat special la “Piano Songs Steinway & Producers” (Bilbao, Spania), etc.

 

 

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign