Bucurestii Vechi si Noi

Mihai Eminescu –  Limba română,  o regină într-un fagure de miere

31 iulie 2018 Stoica Ina Maria Istorie

Atunci când te gândești la limba română, nu poți decât să îți amintești vorba vie și populară al lui Creangă din Amintiri din Copilărie, limbajul colorat și spumos al lui Caragiale într-o lume plină de moftangii, limbajul artistic poetic din poezia lui Nichita Stănescu, toți contrbuind, rând pe rând, la mlădierea graiului românesc.

Limba română, prin toată bogăția lexicală și expresivitatea sa, n-a avut nevoie de o zi anume pentru a fi sărbătorită, poeții, scriitorii, artiștii prin cântecele lor au încununat-o de-a lungul a sute de ani prin scrierilor lor, iar cântăreții au slăvit-o în ode.

Din 2013 limba română a început să fie sărbătorită anual pe data de 31 august, revendicându-se această zi omagială pentru a fi celebrată de către toți românii de pretutindeni.

„Limba română la sine acasă e o împărăteasă bogată”

Nu am cum să nu amintesc, unul dintre făuritorii de drept ai limbii române, pe Mihai Eminescu, care a elogiat candoarea și forța vitală a limbii române în toate scrierile lui multilaterale.

Contopinând înzestrarea sa lingvistică cu pasiunea filologică, Eminescu a continuat o tradiție demult începută în ceea ce privește problemele limbii românii cu privire la originile acesteia,  începute de către cronicari și continuată de Școala Ardeleană.

Cum rușii l-au avut pe Pușkin, nemții pe Goethe, așa și Eminescu s-a impus în cultura română prin contopirea limbii populare în limbă literară, oglindindu-și viziunea asupra spiritului și consțiinței naționale.

Limba română la sine acasă e o împărăteasă bogată, căreia multe popoare i-au plătit bani în metal, aur, pe cînd ea pare a nu fi dat nimănui nimic. A o dezbrăca de averile pe care ea… le-a adunat, în mai bine de o mie de ani, înseamnă a o face din împărăteasă cerşetoare.’’ (M.Eminescu, Timpul, 1879)

Cel mai mare omagiu pe care am putea să i-l aducem limbii române este să o vorbim corect, să-i prețuim muzicalitatea și savoarea, atât prin viul grai, cât și în scriitură, să-i citim și recitim pe toți acești tămăduitori ai limbii și literaturii române, întorcându-ne în timp la legendele și cronicile demult acoperite de timp, ca să ne amintim că limba română este ,,ca un fagure de miere.’’ (Mihai Eminescu, Epigonii)

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign