Bucurestii Vechi si Noi

Sfânta proprietate

06 august 2018 Bucurestii Vechi Si Noi Bucurestii noi

Primăria Generala a decis, în fine, să-i amendeze pe cei care își lasă imobilele în paragină, sau cel puțin fațadele lor.

Site-ul Arenaconstruct.ro scrie că în Regulamentul de intervenţie cu privire la reabilitarea faţadelor pentru creşterea calităţii arhitectural ambientale a clădirilor din Municipiul Bucureşti, sunt prevăzute amenzi cuprinse între 2.000 și 8.000 de lei pentru “persoanele fizice şi juridice, precum şi autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice care deţin clădiri degradate care sunt un pericol și pot afecta sănătătatea, viaţa, integritatea fizică şi siguranţa populaţiei şi afectează calitatea mediului înconjurător, a cadrului urban construit, sau a spațiilor publice urbane”.

O exprimare care, poate, în mod premeditat a fost gândită prea complicată, ca să ofere portițe de scăpare, dar care spune un lucru pe care ar fi trebuit ca autoritățile să-l spună de mult: nu te obligă nimeni să fii proprietar de clădire într-un oraș, mai ales dacă este vorba de retrocedarea averilor, dar dacă ești, îți asumi inclusiv obligația de a întreține acea clădire. Dacă nu poți să faci asta, o vinzi cuiva care poate.

Primăriile noastre ar trebui să ia drept exemplu situația Ambasadei Romăniei la Paris, cunoscută drept palatul Behague. Clădirea este proprietate a statului român, este teritoriu suveran al statului roman, dar este în același timp clădire de patrimoniu a Parisului așa încât statul român, și proprietar și suveran, este totuși obligat să o repare, să o refacă, inclusiv în interior, după toate regulile restaurării. Altfel este amendat de  primăria Parisului. Suveranitatea națională se termină acolo unde începe conservarea patrimoniului. Fără discuții.

Culmea, în cazul clădirilor din Bucuresti și mai ales în cazul clădirilor de patrimoniu, primele amendate de municipalitate ar trebui să fie chiar instituțiile publice.

Ce exemplu de respect pentru valorile culturale și artistice oferă, de exemplu, Academia Română care se uită pasivă cum se degradează casa Macca, o vilă monument care, culmea, este chiar sediul Institutului de Arheologie Vasile Pârvan, care institut este subordonat ….. Academiei?

Conform noului regulament, “primarul general al Capitalei are obligaţia de a notifica deţinătorii clădirilor inventariate ca având nevoie de refacerea fațadei în cazul în care aceştia nu iau din proprie iniţiativă măsuri de realizare a lucrărilor de intervenţie pentru reabilitarea structural-arhitecturală a anvelopei clădirilor”.

În fond, problema clădirilor de la noi este rezultatul ideii de “sfântă proprietate privată” garantată prin Constituție, idee dusă până la fetișizare. Din cauza “sfintei proprietăți private” imobile frumoase sunt lăsate în paragină, iar unele sunt lăsate chiar să se prăbușească și nimeni nu face absolut nimic. Ca să nu încalce Constituția.

Sau nu a făcut nimic până acum, deși, haideți să fim realiști, nu văd cum o amendă de maxim 8.000 de lei  l-ar putea descuraja pe un proprietar care este conștient că dacă își lasă pur si simplu vila de patrimoniu să se dărâme,  face și economii și la final terenul de sub clădire, el singur, valoreză multe sute de mii, sau milioane de euro.

La fel de adevărat este că spre deosebire de autoritățile franceze, cele române sunt prea puțin generoase cu ajutoarele financiare pe care le acordă proprietarilor care nu au ei înșiși venituri suficiente pentru restaurare.

Primăria Generală susține că este dispusă să ofere o cofinanţare de maxim 50% pentru lucrările de intervenţie la clădirile monument istoric, al celor amplasate în ansambluri şi situri clasare ca monument istoric, sau în zonele de protecţie a monumentelor istorice, al clădirilor protejate datorită valorii lor culturale și al clădirilor din zonele construite protejate, sau din Centrul istoric.

Prin comparație, în Franta, care este exemplu european de conservare a patrimoniului construit, guvernul, sau autoritățile locale oferă finanțare care poate ajunge la 90% din valoarea lucrărilor, iar proprietarul are posibilitatea de a-și găsi și el, la rândul său, sponsori până la 100% din costuri.

Pâna una-alta, suferim, așa cum spuneam, de sindromul de intangibilitate a proprietății private, în numele căruia, hotelul Lido, sau garajul Ciclop de pe Magheru, sau blocul Adriatica de pe Splai, sau multe alte clădiri, în fond superbe, din București, continuă să fie, de mult prea mulți ani, niște pete urâte într-un oraș care se întreabă degeaba de ce nu atrage mai mulți turiști.

sursa-bucurestifm.ro

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2018 . Designed by: Livedesign