Bucurestii Vechi si Noi

Uite o comparație între prima celebrare a lui 23 August și ultima.

23 august 2018 [Raiden] Bucurestii vechi

[23 AUGUST] 23 August a fost, între 1948-1989, ziua națională a României. Marca 23 August 1944, când România a trecut din tabăra Axei în tabăra Aliaților în cel de-al Doilea Război Mondial. A intrat automat în sfera de influență sovietică, ceea ce a dus inevitabil la comunizarea postbelică a țării. Uite o comparație între prima celebrare a lui 23 August și ultima:

• PRIMA: 23 August 1945, Piața Palatului Regal (azi Piața Revoluției)

Primul guvern pro-comunist (Guvernul Petru Groza) e deja activ și organizează o paradă militară în Piața Palatului Regal, loc simbolic al capitalei. Defilează trupe române și aliate, cu prezență sovietică sporită. Pe fundal, Ateneul în reparații (bombardat în 1944), în plan apropiat statuia regelui Carol I (îndepărtată după abdicarea regelui Mihai pe 30.12.1947) și Fundația Regală (azi Biblioteca Centrală Universitară), și ea bombardată. Pe clădire, portretele lui Clement Attlee (prim-ministrul Marii Britanii), regelui Mihai I (șeful statului), Generalissimului I. V. Stalin (liderul Uniunii Sovietice) și lui Harry S. Truman (președintele SUA).

• ULTIMA: 23 August 1989, strada Știrbei Vodă, tronsonul Calea Plevnei – pod Eroilor

Într-un regim Ceaușescu deconectat de la realitățile dure din Republica Socialistă România, autoritățile organizează parada de 23 August în fața unuia dintre obiectivele principale ale noului centru civic al Bucureștiului: viitorul Muzeu Național, început pe locul unui fost hipodrom în 1986, cunoscut ulterior drept Casa Radio. E singurul element al centrului civic situat în afara centrului civic, proiect faraonic ce include Casa Poporului, clădiri și bulevarde noi pentru care a dispărut o cincime din București. Casa Radio nu era finalizată la data ultimului 23 August, așa că se creează iute ornamente de fațadă, se pun geamuri și se construiește un balcon temporar pe care să urce Ceaușeștii. Aceștia privesc defilarea unor oameni perfect încolonați, care strigă aceleași sloganuri golite de conținut și vechi de decenii. Ceaușeștii asistă la o imensă piesă de teatru, ei înșiși făcând parte din decor și stând pe o butaforie – imagine a unui regim totalitar absurd și izolat pe plan extern.

Azi, locul ultimului 23 August e pustiu și degradat. Casa Radio n-a fost niciodată finalizată. Guvernul transferă imobilul de la Ministerul Culturii la Radiodifuziunea Română în 1992, pentru amenajarea unui nou sediu al Radiodifuziunii, de unde numele „Casa Radio”. Proiectul nu e finalizat niciodată și clădirea ajunge în paragină. La mijlocul anilor 2000 compania Plaza Centers achiziționează Casa Radio pentru a construi acolo Dâmbovița Center, proiect cu spații comerciale, birouri, hoteluri și locuințe. Se demolează partea centrală a clădirii, fix acolo unde au stat Ceaușeștii în 1989, dar atât. De ani buni, nu se mai întâmplă nimic acolo, Bucureștiul are în centru o zonă moartă. Singura întrebuințare recentă a Casei Radio a fost ca decor pentru filmul „What Happened to Monday?”.

Propaganda comunistă a umflat deceniu după deceniu întoarcerea armelor la 23 August 1944, ajungând în anii ’70-’80 să o numească „Revoluția de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă de la 23 August 1944”. Astăzi, nici autoritățile, nici mass media nu punctează ok acest eveniment care practic a schimbat istoria României, cu toate efectele pe care le-a produs în deceniile care au urmat.

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign