Bucurestii Vechi si Noi

INTERVIU | GJERGJI MANI: ,,Muzica poate să atingă acolo unde cuvântul nu ajunge.”

12 septembrie 2018 Bucurestii Vechi Si Noi Semnalari Culturale

Gjergji Mani va fi Ionică în ,,Motanul Încălţat” , spectacol care va avea premiera pe 19 octombrie.  Dar cu siguranţă îl cunoaşteţi din celelalte spectacole ale Operei Comcie pentru Copii din care a făcut parte: ,,Flautul Fermecat’’(Tamino), ,, Hapciu în Re Major’’ (Chaplatreux), ,,Directorul de teatru’’ (Directorul), ,,Răpirea din Serai’’ (Belmonte), ,,O noapte la Veneţia’’ (Ducele),  ,,Crai Nou (Leonas), ,, Nino la Londra’’, ,,Nino la Napoli’’.

Născut în Albania, Gjergji a ales să studieze muzica în România. A ştiut de mic că va ajunge tenor, iar acum se declară o persoană împlinită, care şi-a îndeplinit visul, acela de a trăi pe scenă.

 

În copilărie ai studiat flaut şi chitară, dar cum ai ajuns să fii tenor?

Ăsta a fost visul meu, să ajung cântăreţ de operă, mai ales tenor. De mic mi-a fost descoperit talentul cântului, pe vremea aia în fiecare zi de luni se cânta imnul naţional, iar eu eram în toate corurile. Am fost la centru de cultură pentru copii şi am participat la diverse festivaluri – unde am obţinut premii. În clasa a V-a am intrat la şcoala de muzică, dar nu puteam să fac canto clasic la o vârstă atât de fragedă, iar directorul mi-a sugerat să studiez flautul, pentru că m-ar ajuta la diafragmă şi respiraţie şi aşa am studiat patru ani de flaut, iar mai apoi încă câţiva ani de chitară. Dar eu am ştiut încă din clasa a V-a că voi ajunge în România să fac canto,  fiind din Albania.

De ce ai ales România?

Pentru că şcoala românească de canto este recunoscută ca fiind una foarte bună. Eu sunt de origine aromână, şi cântam în Biserica Aromână, în Albania. Fiind de origine aromână, statul român acordă burse şi întotdeaună am fost încurajat să plec în România, pentru că este văzută foarte bine de albanezi, fiind singura ţară care a ajutat Albania să devină stat în 1912.

Te-ai acomodat uşor în România?

Da, foarte uşor, m-am simţit încă din prima clipă ca acasă.

Îţi mai aminteşti prima ta apariţie pe scena Operei Comice pentru Copii?

Da, îmi amintesc, prima apariţie a fost în spectacolul ,,Flautul Fermecat”. Ţin minte că am fost la casting, iar trei-patru luni după nu am primit niciun răspuns, şi mi-am luat gândul, până când am primit un mail în care mi s-a spus că am fost ales pentru rolul lui Tamino.

Care a fost cea mai mare provocare a ta în meserie?

De fiecare dată când urc pe scenă este o provocare pentru mine. De fiecare dată trebuie să te adaptezi la orice se poate întâmpla. Dar acestă meserie îmi îndeplineşte cea mai mare mulţumire sufletească, pentru că mi s-a îndeplinit cel mai mare vis al meu.

Cum a fost când ai jucat pentru prima dată în faţa unui public format din copii?

Am avut de mic de-a face cu un public format din copii. Cei mici reacţionează la orice, chiar şi când nu te aştepţi. Copiii te simt când eşti adevărat, când joci bine, pentru ei nu este important o acută sau o arie.

Ce îţi oferă scena?

O bucurie pe care nu o simt în altă parte înafara scenei.

Ce rol are muzica în viaţa noastră?

Muzica poate să atingă acolo unde cuvântul nu ajunge.

Noua stagiune vine cu o nouă premieră – ,,Motanul Încălţat”, unde tu îi vei da viaţă lui Ionică…

Ionică este un băiat sărac, ţăran, care nu are absolut nimic înafara motanului. Într-un moment de criză, când nu avea nici măcar ce să mănânce şi unde să locuiască, a luat hotărârea să se sinucidă. În acel moment motanul a început să vorbească, ăsta a fost primul impac, după aceea felul în care motanul rezolvă problemele este uimitor.

Interviu realizat de Andrada Popa

Foto arhivă personală

 

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2018 . Designed by: Livedesign