Dumnezeule mare, atîta i-a dus mintea!
La Muzeul Satului au transformat țîșnitoarea interbelică într-un cavou de beton.
Fraților, te apucă toate spumele – ce rost avea să facă toată treaba asta?
Și cum să mai crezi că muzeul mai e muzeu, că mai păstrează ceva viu și autentic?
Să mai aud replici dintr-alea pline de amărăciune, că „nu sînt bani”, că „nu sînt oameni”…
Cu toate astea, mai ales acum, în lumina dulce de toamnă, rămîne plăcut să faci o plimbare aici: și-n partea veche și-n partea nouă…
