.
► CLĂDIREA. Inaugurată în 1903 la periferia estică a capitalei cât mai departe de zonele rezidențiale, gara e una dintre clădirile în stil neoromânesc remarcabile. Are un portal de acces monumental (în poză), cu arcadă masivă din piatră, cu ceas și flancat de două turnuri. Peronul încă are structura metalică originală. Anexele (turnul de apă, diverse clădiri, pasarela metalică pietonală) sunt în stare avansată de degradare. Deși e monument istoric clasat B, tâmplăria originală a fost înlocuită cu rame de termopan jenante și parte a acoperișului placată cu tablă (după un incendiu în 2007) în loc de țigle (proiectul original). Practic nu a existat o restaurare, ci o spoire/modernizare aiurea.
► ISTORIE. Prin Gara Obor a avut loc în 1935 retrocedarea unei părți din tezaurul românesc dat la ruși în Primul Război Mondial: titluri de proprietate, valori, acțiuni, obligaţiuni, titluri de credit, garanții bancare, gajuri, ipoteci, documente vechi, cărți rare, planuri, hărți, arhive, acte, manuscrise, obiecte bisericești, covoare, carpete, tablouri, picturi, schițe, desene, colecții de artă și bunuri aparținând privaților sau statului.
► PREZENT. Gara Obor nu mai are un tranzit relevant, de aici pleacă trenuri spre destinații secundare sau marfare. Discuțiile de acum câțiva ani unde se avansase ideea de a transforma clădirea într-un muzeu feroviar nu s-au concretizat. Tot spațiul public dimprejurul gării e mizerabil, neîngrijit și neprietenos. Pe vremuri Gara Obor era legată direct de Gara Băneasa printr-o cale ferată ce străbătea cartierele Colentina și Tei. O altă cale ferată din Gara Obor traversa șoseaua Pantelimon și apoi continua în zona Vergului până la gara Titan Sud.
Bucureștiul nu are un tren urban care să înconjoare orașul pentru că toată infrastructura feroviară secundară și cea intracitadină (în principal căi ferate industriale) a fost distrusă sistematic după 2000. Bucureștiul nu vrea un tren turistic și-un mijloc de transport nepoluant.
