Bucurestii Vechi si Noi

INTERVIU | Victoria Radu: ,,Ar fi frumos dacă am trata arta aşa cum e, un refugiu”

02 noiembrie 2018 Bucurestii Vechi Si Noi Semnalari Culturale

Victoria Radu este la început de carieră, încă studentă în anul III la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică ,,I.L.Caragiale”,  face parte din echipa Operei Comice pentru Copii din anul 2017.  A debutat în spectacolul ,,Onix şi Barton”, iar acum o puteţi vedea în ,,Erus şi Valea Răbdării”, în personajul lui Alpi. La prima vedere, Victoria este o persoană energică şi foarte hotărâtă, dar ascunde o sensibilitate profundă. Vă las să o cunoaşteţi….

Lecția pe care o primesc copiii după ce văd spectacolul ,,Erus și Valea Răbdării”, după cum sugerează și titlul, este aceea de a avea răbdare, pentru tine ce înseamnă răbdarea?

Să îi ascultăm mai mult pe cei din jur şi să fim mai înţelegători.

Ce îți place cel mai mult la personajul tău din ,,Erus și Valea Răbdării”? 

Alpi îmi permite să îmi dezvălui latura exuberantă şi să mă exprim liber. În societatea de azi mi se îngroapă acestă latură, nu pot mereu să mă exprim aşa cum simt, se impune o anumită seriozitate. Alpi reprezintă o lecție pentru Erus, și anume că întotdeauna avem nevoie de un prieten de nădejde. 

Dacă societatea îți îngroapă acestă latură, cum reușești să o ,,resuscitezi”?  

Încă învăţ când şi cu cine trebuie să fiu serioasă sau să mă exprim liber. Vorba aia, când e vorba de muncă suntem serioşi, când e vorba de distracţie păstrăm nebunia.

Ești la început de drum, anul III la UNATC, unde îți dorești să ajungi? 

Visul meu este să ajung la Broadway, dar până atunci aş vrea să fac un master în Scoţia – la Glasgow Music Hall.

De ce vrei să pleci din România?

Pentru că în România nu se pune accentul pe musical, iar eu îmi doresc să mă perfecționez pe direcția asta. 

Dacă vei pleca în Scoția pentru studiile de masterat, crezi că te vei mai întoarce?

Posibil, dar dacă voi găsi ceva mai bun acolo mi-ar plăcea să mă stabilesc acolo.

Ești studentă la păpuși-marionete, care este diferența dintre un actor și un actor mânuitor?

Un actor mânuitor trebuie să transmită o parte din sufletului său păpuşii, ca să o însufleţească. Actorul mânuitor nu este atât de expus, pentru că păpuşa este cea care exprimă, în schimb actorul se expune 100% pe scenă.

Ești în perioada în care te descoperi și în care, probabil, ți-ai dori să faci schimbări. Ce ai schimba la lumea teatrală?

Mi-ar plăcea să lucrăm mai mult în echipă, să fim mai înţelegători unii cu alţii şi să nu mai existe competiţia asta între artişti. Tot timpul se destramă lucrurile frumoase din cauza orgoliilor şi a competiţiei. Ar fi frumos dacă am trata arta aşa cum e, un refugiu. Pe lângă asta, eu nu sunt de acord nici cu faptul că pe scenă se exprimă ceea ce se întâmplă în societate. Chiar dacă e o formă de a se trage un semnal de alarmă în legătură cu ceea ce se întâmplă, dar uneori simţi nevoia să te detaşezi şi să nu vezi acelaşi lucru.

Spui că ți-ar plăcea ca teatrul să nu mai pună atât de orbitor oglinda în față oamenilor….

Da, nu cred că sunt oameni care nu observă ce se întâmplă cu adevărat în societate, doar că nu iau atitudine. De asta spun că nu e nevoie să se prezinte şi la teatru.

Din punctul tău de vedere, ce scop are teatrul în societate?

Entertainment şi bineînţeles, scop educaţional, mai ales în spectacolele dedicate copiilor, unde nu trebuie aduse mizeriile din societate, ci doar oferite câteva lecţii prin care să îi înveţi cum să se comporte.

Cât de diferită este lumea artistică din care faci parte față de cum ți-o imaginai?

Este destul de diferită. Când eram mică mergeam destul de des la operă pentru a mă detaşa de răutățile pe care le întâlneam la școală, iar sala de spectacol reprezenta pentru mine un refugiu. De aceea am vrut să devin artistă, pentru a fugi de răutați, totusi am întâlnit răutăți și în această lume a teatrului, pentru că tot cu oameni interacționez, nu cu zâne si feți-frumoși cum îmi imaginam eu că voi trăi…într-o lume de basm.

Te afectează aceste răutăți?

Da, mă afectează, dar cu timpul trec peste ele.

Nu crezi că te ajută să evoluezi?

Ba da, mă ajută să mă maturizez, să devin mai înţelegătoare şi aici intervine răbdarea.

S-a schimbat ceva la tine de când ai început colaborarea cu Opera Comică pentru Copii?

Da, am căpătat mai multă încredere în mine, pentru că mi s-a acordat atenţie. Înainte nu eram atât de încrezătoare pe drumul ăsta, dar de când fac parte din echipa Operei Comice pentru Copii lumea a început să mă aprecieze. De exemplu, la începutul repetiţiilor pentru ,,Erus şi Valea Răbdării” nu eram prea încrezătoare, dar regizoarea Irina Slate m-a ajutat să trec peste semnele de întrebare pe care mi le puneam. Opera Comică pentru Copii a venit ca o gură de aer pentru mine şi mi-a oferit posibilitatea de a mă exprima artistic.

De unde pornește acestă neîncredere, ai avut eșecuri?

Culmea este că nu am avut niciun eşec, dar sunt o persoană perfecţionistă şi vreau să dau mereu ce e mai bun din mine.

La prima vedere nu pari deloc o persoană atât de sensibilă, de ce porți acestă mască?

Nu ştiu, îmi este teamă că voi fi judecată greşit. Dar dacă am contact cu oameni cu care simt o compatibilitate, mă exprim aşa cum simt.

Interviu realizat de Andrada Popa

Foto Arhivă personală

 

 

 

 

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2018 . Designed by: Livedesign