Bucurestii Vechi si Noi

20 de Ani în Siberia după Memoriile Aniței Nandriș-Cudla

23 ianuarie 2019 Georgiana Păun A-mestecate, Semnalari Culturale

Crăciunul ne îndeamnă să ne întoarcem acasă, lângă cei dragi nouă. Noi, de obicei, ne așezăm la masă și povestim despre cei care nu mai sunt printre noi și de care ne este dor. În ultimele zile, m-am întors în timp, în copilăria mea perfectă, în casa bunicilor. Când ne strângeam, nerăbdători, în odaie și ascultam poveștile bunicului, veteran de război. Și ce mai povești… Când am aflat de 20 de Ani în Siberia după Memoriile Aniței Nandriș-Cudla, m-am gândit la el, la tataie și m-am dus să ascult încă o poveste, de data aceasta, spusă de o femeie. Și ce mai femeie…

Anița, jucată pe scena Teatrului Național de către Amalia Ciolan, ducea o viață liniștită în iubita ei Bucovină, avea trei copii frumoși, un soț bun și o mamă bolnavă, pe care o avea în grijă. Nimic nu prevestea ce avea să vină. În afara de mama nedeplasabilă, pe care nu aveau să o mai vadă niciodată, toți au fost ridicați de KGB și deportați în Siberia – Anița cu copiii, Chirică, omul ei, separat de ei. Chirică sfârșește ucis. Pentru Anița și fiii ei urmează 20 de ani de chinuială care întrece orice imaginație, 20 de ani de luptă pentru supraviețuire, 20 de ani de calvar fără margini. Nevinovați.

În Siberia, prizonierii nu aveau ce mânca, tifosul ucidea pe capete, munca pe burta goală îi slăbea pe zi ce trece, pe unii până la moarte. Nici Anița nu a scăpat de boală. Mai mult, a fost în comă de 2 ori, dar nu a vrut și nici nu a putut să moară, de dragul copiilor ei. Credința în Dumnezeu insuflată de către mama ei și dragostea față de băieții ei au readus-o la viață, ca prin minune. După a doua comă, a fost pusă să muncească pe temperaturi de -40 de grade. Nu a fost în stare, așa că a fost încarcerată pentru 2 luni.

Anița și fiii ei au ajuns înapoi acasă 20 de ani mai târziu, în aceeași zi în care au fost luați cu forța de către ruși și deportați în Arhipelagul Gulag. Dar femeia nu și-a găsit liniștea până ce nu a pus pe hârtie cele trăite. 20 de Ani în Siberia după Memoriile Aniței Nandriș-Cudla reprezintă un testimonial sfâșietor al unei țărănci bucovinene, fără prea multă școală, dar cu un dar ales al povestirii. Prin cîte poate trece o fiinţă ominiască fără să-şi dea siama… – așa își începe Anița manuscrisul.

Amalia Ciolan a ales să întrupeze personajul Aniței, ducând mai departe povestea unui întreg neam: Am primit cartea întâmplător, de la o prietenă dragă. Am citit-o pe nerăsuflate. Nu-mi venea să cred că personajul povestea atât de simplu tot ceea ce a pătimit în viață. Imaginile se desfășurau, în timpul lecturii, în mintea mea, cadru cu cadru, și tot în același timp mă năpădeau senzații din cele mai diferite. Pe măsură ce parcurgeam traseul povestirii eram convinsă că va trebui să povestesc și eu despre Anița. 

Pe scenă, actrița se transpune complet, o redă pe Anița fără a cădea în patima milei, căci Anița nu trezea compasiune, ci admirație. Ea nu își dorea decât mila lui Dumnezeu și dreptate față de suferința familiei sale. Îmbrăcată în negru, purtând cu ea o valiză, Amalia Ciolan se ajută de puține elemente de decor, dar de mare impact. Sârma ghimpată, pasărea captivă în laț sunt elemente metaforice, menite să întărească momente-cheie ale povestirii, secondând discursul emoționant al actriței. Apoi, proiecțiile video antitetice – însorita Bucovină, neatinsă de rău, spațiu idilic unde lumea își duce existența conform datinilor, unde credința este fundamentul acesteia, contrastează cu bezna siberiană, cu iadul reprezentat de fum și foc. Muzica de pe fundal este și ea apăsătoare, în perfectă concordanță cu peisajul apocaliptic redat vizual.

Amalia Ciolan, regizorul Sorin Misirianțu, împreună cu restul echipei părtașe la acest proiect, și-au dorit ca piesa să fie o reverență adusă tuturor oamenilor care au pătimit nevinovați, prin suferință, în fața istoriei. Și reușesc să aducă în scenă o poveste care, dacă nu ar fi existat în format fizic, ar fi părut rod al unui scenariu ficțional. Pentru că este greu de conceput ca cineva să poată trece prin atâtea încercări, singura armă fiind iubirea: Aciastă dragoste şi iubire de familie ni-a dat putere în toate greutăţile şi am putut rezista şi ni-am salvat viaţa.

Monodrama interpretată de Amalia Ciolan face parte din programul Procesul comunismului prin teatru, care a luat ființă prin intermediul Centrului de Cercetare şi Creaţie Teatrală Ion Sava. Scopul este acela de a nu lăsa să amorțească conștiința umană în raport cu istoria, pentru că trecutul pare să revină. Iar dacă nu știm nimic despre el, nu putem să îl împiedicăm să revină.

 20 de Ani în Siberia după Memoriile Aniței Nandriș-Cudla se joacă și în ianuarie la TNB, acordați-i o oră din viața voastră.

Mai multe detalii aici.

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign