Bucurestii Vechi si Noi

Expediție în Ferentari (I)

07 ianuarie 2019 G. Graur [Aventurierul] Bucurestii noi

Împreună cu membrii asociației „Bucureștiul meu drag”, am avut șansa să pătrund într-o zonă mai greu accesibilă a Capitalei. Este vorba de cartierul Ferentari, pe care l-am vizitat în septembrie 2011. El a rămas nesistematizat, în cea mai mare parte, fiind aproape abandonat de autorități și ocolit de fotografi datorită renumelui său nu foarte bun.

Mai întâi vă prezint o hartă a perimetrului străbătut de echipa noastră:

 

Am intrat deci în cartier venind dinspre bulevardul Pieptănari. La intersecția cu strada Zăbrăuțului am virat la dreapta:

 

În acest loc, pe partea stângă, a existat un parc peste care, în anii *70, s-au construit mai multe blocuri. Strada se numea atunci Păunașul Codrilor.

Mergând mai departe, pe dreapta, am ajuns la intersecția cu strada Ion Baiulescu:

Pe colț există o construcție ce pare a fi un atelier de reparații, service auto sau ceva asemănător (fără firmă). Undeva în partea de sus există mențiunea că ar fi de vânzare.

Am mai mers puțin și am cotit la stânga, pe strada Ștefan Popa.

 

Pe latura dreaptă a străzii se află o casă cu etaj tip vagon, umbrită de doi copaci și având o poartă confecționată din fier forjat:

Iar pe latura stângă, la nr. 17, se găsește o clădire nouă cu 2 etaje, contrastând cu restul caselor mici din zonă:

Am ajuns apoi la intersecția cu Calea Ferentarilor, arteră intens circulată. Pentru ca tot grupul să traverseze în siguranță, a fost nevoie ca circulația să fie oprită.

Pe colțul cu aceeași stradă Ștefan Popa există un magazin de articole de pescuit, ce pare vechi de când lumea. O femeie împingea un cărucior de copil, direct pe carosabil:

După traversarea arterei principale, am trecut printr-un părculeț, ajungând în strada Bachus. În timp ce unii dintre noi intraseră să-și cumpere câte ceva de la magazinele din zona pieței, am surprins această imagine:

 

Este vorba de stația de autobuz a liniei 139, care face legătura cu cartierul Rahova. Mai multe persoane așteptau acolo, în dreptul unui imobil nou cu geamuri fumurii, la parterul căruia era o casă de amanet.  În extremitatea stângă se vede începutul străzii Spiralei.

Ne-am regrupat apoi în interiorul pieței și pe când ceilalți stăteau de vorbă, am ieșit din nou în strada principală și am pozat lângă o altă stație:

 

Acolo opreau tramvaiele liniilor 8 și 23, iar alături este un fast-food. Se poate remarca și prezența cabinei telefonice, pe atunci încă mai funcționau.

După ce liderii noștri de grup au dezbătut, s-a luat decizia să pornim pe strada Bachus. Am rămas în urma celorlalți și am fotografiat o arteră laterală, pe dreapta sensului de mers (este vorba de strada soldat Vasile Grozavu):

Se poate vedea o construcție nouă ca un fel de palat, având 2 etaje, în contrast cu celelalte case modeste, care abia depășeau înălțimea gardurilor. La unul din balcoane atârna la uscat un covor persan.

Grupul de excursioniști a intrat apoi în curtea unei școli generale, aflată în unghiul dintre străzile Bachus și Salviei. După ce s-a comentat pe marginea istoricului acelui edificiu, am pornit mai departe, ajungând la colțul cu strada Tufelor:

Casa de la nr. 38, vopsită în turcoaz, avea o curte mică în care erau niște rufe puse la uscat, dar și o antenă parabolică pe acoperiș. O femeie a ieșit și a strigat după noi, foarte supărată că am fotografiat acolo.

Pe colțul dintre străzile Tufelor și Trompetului am remarcat o clădire cu etaj, nezugrăvită dar cu termopane:

Balconul încă mai aștepta să fie reparat, iar gardul din lemn, de culoare verde, avea o vârstă venerabilă. Cineva spunea că acolo ar fi locuit mai demult Octavian Paler.

Traseul nostru a urmat apoi străzile Codrului și Călăreților, unde am avut ceva probleme cu niște câini care ieșiseră din curțile oamenilor și s-au repezit la noi, dar până la urmă au fost alungați.

La capătul străzii Călăreților, care iese în strada Zăvoiului, am surprins această imagine:

Pare a fi o construcție nouă, încă neterminată, ridicată pe locul vreunei cocioabe, de care mai amintește doar gardul dărăpănat.

Iată și o poză de la intersecția străzilor Zăvoiului și Dimitrie Gorgona:

Casa de pe colț, mai mult decât modestă, abia se zărește, dar are un garaj înalt și câțiva arbuști în curte, ale căror coroane depășesc gardul în afară. Totul e vopsit în albastru deschis.

La un moment dat a apărut un atelaj, al cărui conducător, un bătrân de 70 de ani, s-a oprit să discute cu noi. Atunci am remarcat faptul că, deși multe străzi au fost asfaltate, pe acolo încă se mai circulă cu căruțele.

(va urma)

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign