Andrei Nicolae face parte din echipa de balet a Operei Comice pentru Copii de trei ani, cu siguranţă îl ştiţi din spectacolele: Lumea Păpuşilor, Prinţ şi Cerşetor, Don Quijote, Fata Babei şi Fata Moşului, Mirandolina, Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici, Pinocchio, Peter Pan, Hapciu în Re Major, Flautul Fermecat . Vă invit să îi cunoaşteţi povestea:
Când ai început să dansezi?
Aş putea spune că dansul m-a găsit pe mine, drumul meu spre balet a fost o pură întâmplare. Eram în şcoala gimnazială, clasa a IV-a mai exact şi aveam obiceiul de a chiuli destul de mult, dar şansa a facut ca într-o zi în care eram la şcoală, doar pentru că după ore aveam sportul, ceea ce însemna fotbal cu baieţii, să intre în clasa noastră două doamne profesoare de la Licelul de balet Floria Capsali care căutau copii pentru balet. După o mică tură prin clasă au ales câţiva copii pentru probe şi m-am numărat printre ei. Am dat o mică probă pe loc, apoi profesoarele au discutat cu părinţii mei, m-au dus la liceu unde am dat o audiţie mai amplă şi aşa am ajuns la licelul de balet. Restul este istorie… am terminat liceul, am intrat la Opera Naţională şi am urmat şi facultatea de coregrafie în acelaşi timp, iar de acolo cariera mea a crescut şi m-a adus unde mă aflu astăzi – pe scena Operei Comice pentru Copii.
Povestește-mi o întâmplare care ți-a confirmat că ai ales drumul potrivit.
Nu cred că am una anume, dar faptul că mă trezesc zilnic fericit cu dorinţa de a ajunge la teatru, îmi denotă faptul că sunt pe drumul pe care trebuie să fiu. Eu sunt balerin de dimineaţă până seara, nu doar la teatru, iar acest sentiment pe care îl am de când mă trezesc până mă culc îmi arată că sunt ceea ce trebuie să fiu.
Majoritatea balerinilor spun că au fost nevoiţi să îşi sacrifice copilăria pentru a putea excela în acest domeniu. Tu cum îţi aminteşti perioada copilăriei?
Este adevărat, marea majoritate dintre noi ne-am sacrificat copilăriile. Pentru a face balet nu am avut voie să merg pe role, pe patine sau să mă plimb cu bicicleta, trebuia să adorm devreme pentru că a doua zi aveam studii dis-de-dimineaţă, după care aveam ore de cultură generală şi iar plecam la repetiţii până seara târziu. Totuşi, recunosc că de multe ori m-am pierdut în drumul spre casă şi am încercat să stau şi cu copiii de la bloc. Cât am putut de mult am încercat să fac o paralelă între cele două, uşor nu a fost, dar sunt mândru de ceea ce a rezumat din copilăria mea – o carieră frumoasă şi prieteni pe care îi am de o viaţă.
Cum se vede de pe scenă Opera Comică pentru Copii?
Am dansat pe multe scene de-a lungul anilor, iar fiecare dintre ele avea o energie propie, fiecare dintre ele mi-au dat emoţii diferite. Scena Operei Comice pentru Copii este o scenă frumoasă şi unică prin turnanta pe care o deţine şi oferă spectacole unice datorită acestui lucru. Se vede frumos… din public primeşti mereu energie şi veselie.
Dar tu cum ai ajuns să dansezi la OCC?
Eram în căutarea unei companii noi, îmi doream mai mult de la mine şi de la cariera mea, îmi doream o provocare nouă. Iar la provocarea mea a răspuns Maestrul Cătălin Caracaş, care m-a invitat să fac cunoştiinţă cu Opera Comică pentru Copii şi mi-a dat posibilitatea de a dansa şi a face parte din colectivul companiei.
Ce părere ai despre publicul tânăr? Cum se raportează ei la artă?
Sunt bucuros să văd mereu la spectacolele Operei Comice pentru Copii sala plină ochi de un public atât de tânăr şi atât de curios. Consider că se raportează aşa cum ar trebui să se raporteze un copil – cu zâmbetul pe faţă şi cu bucurie ca într-un joc, învaţă şi îşi dezvolte gustul pentru artă în joacă.
Urmează să te vedem în spectacolul de balet ,,Lumea Păpuşilor”, în rolul lui Arlechin. Ce îţi place cel mai mult la personajul tău?
Arlechinul…iubesc rolurile de genul Arlechin, Clovn sau Paiata – oferă mereu elementul supriză. Aceste roluri îmi oferă posibilitatea de a-mi arăta tehnica şi săriturile mele preferate, fără ca publicul să le poată anticipa.
Crezi că noi – oamenii – suntem departe de a ne transforma în păpuşi mecanice?
Da…. cred asta, atâta vreme cât omul va crea în continuare artă, indiferent de ramura ei, suntem departe. Atâta timp cât omul va iubi omul, natura şi frumosul, suntem departe de a fi păpuşi mecanice. Fiecare dintre noi este unic şi avem suflete, nu cred că umanitatea va fi vreodată ,,îmblânzită’’, iar ăsta este un lucru bun.
Dacă ai putea să transformi lumea, societatea în care trăim într-un spectacol al Operei Comice pentru Copii, care ar fi acela? De ce?
Cred că spectacolul meu ar fi unul destul de greu, nu aş transforma lumea şi societeatea, le-aş aminti să fie oameni, să fie atenţi în jurul lor, le-aş aminti că venim doar o dată aici unde suntem. Probabil că s-ar numi ,,Aminteşte-ţi’’, sau ceva de genul.
Opera Comică pentru Copii schimbă o generaţie?
Da, răspunsul este absolut – da. Opera Comică pentru Copii schimbă o generaţie. Opera Comică pentru Copii creşte o nouă generaţie de artişti şi de public. Opera Comică pentru Copii oferă o speranţă pentru viitorul artei din Romania, iar asta mă bucură enorm. Opera Comică pentru Copii oferă un viitor artei pe toate ramurile ei.
Interviu realizat de Andrada Popa
Foto Arhivă Personală
