Bucurestii Vechi si Noi

Apolodor, după Gellu Naum

27 februarie 2019 Georgiana Păun A-mestecate, Semnalari Culturale

S-a dus vestea că pe 25 februarie începe festivalul SALT la Teatrul Țăndărică și că îl deschide nimeni altcineva decât pinguinul Apolodor! Și așa se face că am venit, cu mic, cu mare să îl întâmpinăm pe micul poznaș: autocare cu copii însoțiți de dascălii lor, alții de bunici, ori părinți. Cei mici păreau nerăbdători să îl cunoască pe Apolodor, în timp ce noi, cei mari, să îl revedem pe unul dintre eroii copilăriei noastre.

S-a lăsat așteptat, micul ștrengar. Abia după ce l-am strigat cu toții în cor și-a făcut timid apariția. Iar de atunci, magia a început. Pe scenă, opt tineri actori se metamorfozează în felurite personaje ori chiar cadre întregi, pentru a-l ajuta pe Apolodor să ne povestească pățaniile lui. Plecând de la textul lui Gellu Naum, aproape fidel păstrat în spectacol, se reconstruiește aventura pinguinului plecat în căutarea celor dragi, în Labrador.

Apolodor, tenor al circului din Târgul Moșilor, în capitală, își dorește să ajungă înapoi la ai lui. Îi este dor de casă, de frații lui din Labrador, așa că își ia la revedere de la prietenii de la circ și pleacă la drum. De această dată, dorul care îl însoțește capătă, într-o superbă metaforă, viață și glas, transformându-se în cel mai bun prieten al pinguinului. În călătoria de la Țăndărică, Apolodor este însoțit de Dor, pasărea-narator, un alter-ego al personajului nostru. Împreună, experimentează zborul cu bimotorul, ajung pe vasul Meteor, depășesc situații limită, care mai de care mai ingenios și mai nostim expuse pe scena teatrului.

Ajuns în Labrador, însă, constată că drumul lui nu se oprește aici. Ai lui doar poposiseră în Labrador și sunt stabiliți, de fapt la Polul Sud, pe gheața golfului Terror. Răzbate încercărilor care îi ies în cale cu brio și își regăsește, într-un final, familia. Constată, însă, că drumul său inițiatic l-a maturizat, că viața lui nu mai depinde acum de ai lui, că viața lui este circul din Târgul Moșilor, din capitală. Și, plecând înapoi înspre capitală, se desparte de Dor:

De-atunci, voios si zâmbitor

Stă iar la circ Apolodor

Pe gheața unui răcitor

Acolo cântă. E tenor.

În regia Silviei Roman, spectacolul curge lin. Deși povestea lui Apolodor este plină de peripeții, în doar o oră, talentații actori reușesc să cuprindă o sumedenie de întâmplări, fără a forța timpul. Scenografia conturează universul micului pinguin: pe tavan, zeci de căsuțe din carton luminează ca niște case pe care Apolodor le întâlnește în drumul lui, pe diverse tărâmuri. Fiecare scenă, fiecare stare a micului călător este potențată de intensități diferite ale luminilor, de muzică, de momente de coregrafie diferite, de proiecții video, care dau poveștii un aer proaspăt, remaniat.

În timpul spectacolului, doar câțiva copii șușoteau. Puteai să îți dai seama, însă, că sunt ochi și urechi atunci când erau implicați în poveste de către cei de pe scenă. Reacționau imediat. La final, ne-am bucurat cu toții de jocul baloanelor de săpun. Am plecat spre casă gândindu-mă că Apolodor este fiecare dintre noi, când trăim anxietatea separării ombilicale de ai noștri, transformându-ne, treptat, în oameni mari.

Fiindcă abia ce a avut premiera, Apolodor se poate vedea în continuare la Teatrul Țăndărică. Nu ezitați să mergeți, cu sau fără cei mici!

 

Pentru mai multe detalii aici.

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign