Bucurestii Vechi si Noi

Cinema CENTRAL

25 februarie 2019 Bucurestii Vechi Si Noi Bucurestii vechi

…un nume de cinematograf pe care multa lume il va asocia imediat cu sala de cinema de pe Bulevardul Elisabeta, din cadrul Cercului Militar, totusi, imediat dupa razboi, de prin anul 1945 cinema CENTRAL era situat aproape de malul Dambovitei, pe strada Lipscani, nr. 1, si intr-o cladire pe care destul de multa lume o crede acum ca tinand cumva in trecut de Statia de Pompieri de vizavi, ca un garaj al masinilor de pompieri, avand un parter destul de inalt cu usi masive, dar ea totusi a adapostit o sala de spectacole si un cinema: cinema CENTRAL si zona din jur in 42 de ipostaze:

Sală la etajul I, unde a funcţionat Societatea Corală Carmen înfiinţată în anul 1901 de D. G. KIRIAC şi amintită şi în volumul “Muzicienii noştri se destăinuie”, de Despina PETECEL, vol. III, Editura muzicală, Bucureşti, paginile 349-351, dar şi în volumul D.Kiriac…..

În zilele noastre, imobilul aparţine Loteriei Române, iar sala de 400 de locuri de la etajul I este funcţională pentru diverse manifestări ale bisericii neoprotestante, în timp ce dedesubtul ei, la parter totul este părăsit. De asemenea, tot în acelaşi imobil, la parter, dar pe strada Anghel Saligny funcţionează oficii ale Uniunii Şoferilor din România.
În clădirea masivă din spate unde înainte funcţiona o tipografie acum totul este părăsit.
În sala de la etaj a funcţionat în anii 1945-1947 cinema Central, proprietarul imobilului fiind Societatea Institutorilor şi Institutoarelor din România, iar antreprenor în anul 1945 a fost Egon PRELLEA şi Dumitru ZAHAREANU. În anul 1947 sala este preluată în exploatare de către societatea “Filmul Popular” care îşi avea sediul în Bucureşti, pe strada Scaune, nr. 4.
De la 1 ianuarie 1948 sala Central este preluată de “Sindicatul Salariaţilor din Învăţământ“ şi va funcţiona din iulie 1949 sub numele de sala “Sindicatului Salariaţilor din Învăţământ“.

Potrivit domnului Mihai SARCA, „….în stagiunea teatrală 1944-1945, Piu MIRONESCU, fost june-prim pe la Alhambra şi Tanase, îşi deschide propriul teatru în strada Anghel Saligny, nr. 2, teatrul Central.
Răsfăţatul Piu, nepotul unui fost prim-ministru dar şi omul prin venele căruia curgea şi sângele industriaşului Bragadiru trânteşte două mari succese ale anului, “Mireasa din Tarascău” şi “Cerşetori în haine negre”, dar în august 1945 murind fostul său patron, Constantin Tanase, şi simţind ce vânturi năprasnice se vor abate peste ţară, îşi ia tălpăşiţa spre Apus, oprindu-se în Parisul drag lui, Paris pe care îl cucerise cu vreo 10-15 ani în urmă, el, frumosul Piu în costum popular românesc înconjurat de o orchestră de puradei balaoacheşi (de 8-12 ani) cu toţii în costume populare.
Totuşi, întotdeauna intervine ceva şi lucrurile nu merg cum îşi dorea el, aşa încât pune la cale un spectacol cu muzică naţională cu care trece Atlanticul. Moare bătrân şi grizonat tocmai în Buenos Aires unde ajunsese vicepreşedintele televiziunii argentiniene….”, citat al dlui Mihai Sarca.

Foto: imagine de ansamblu a sălii din strada Anghel Saligny, nr. 2, din iunie 2016.
Interesant că toate ferestrele masive de la etajul clădirii, acolo unde este sala de spectacole, au fost zidite.
Clădirea masivă din spate dreapta a fost tipografie.
Foto: imagine a sălii din strada Anghel Saligny, nr. 2 colţ cu strada Lipscani, nr. 1, din iunie 2016.
În imagine vedere dinspre strada Lipscani cu intrarea secundară spre sala de la etajul I.
de Belkine Gabriel
[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign