Bucurestii Vechi si Noi

Daniel Trifu: Muzica târgovească e mai aproape de muzica heruvimică și nu de cea euforică      

12 februarie 2019 Dumitru Alexandru Filimon Bucurestii vechi

Daniel Trifu este printre putinii și poate ultimii soliști români ce mai abordează acest gen muzical inconfundabil, foarte iubit și interpretat dealtfel, și de nemuritoarele Ioana Radu sau Maria Tănase.

Pe lângă acest stil abordat în aproape toate compozițiile proprii, Daniel Trifu și Târgoveții de odinioară reinterpretează piese din muzica lăutărească autentică sau purfolclorică.

”La marginea Târgului de la Obor am văzut hanul unde trăgeau bărbații să se înveselească puși pe vorbe lungi și șotii. Femeile mergeau să cumpere diverse, duceau copii în comedii și bărbații stăteau acolo și mai trăgeau cu ochiul la câte-o târgoveață, mai plăcută, mai drăgăstoasă, mai aleasă. Așa am început eu să caut Bucureștiul de altădată în mărginimea lui. Acesta a fost imboldul meu”, povestește cu căldură și blândețe, Daniel Trifu, artistul ce se definește pe sine prin muzica târgurilor de altădată pe care chiar el o denumește – muzica târgovească.

Într-un interviu acordat publicației Bucureștii Vechi și Noi acesta ne-a introdus în atmofera acestor târguri și în farmecul lor cultural, amintindu-ne de candoare, o calitate esențială pe care o vede absolut necesară în rândul tinerilor de astăzi.

Cum te-a inspirit Bucureștiul de altădată în repertoriul tău, în muzica pe care o creezi?

De mic copil am crescut cu o imagine ce a devenit matricea mea artistică, intimă.

M-a inspirit filmul în care Maria Tănase juca un rol foarte frumos din Târgul de la Obor. ”Azi Maria lui Tănase cântă în târgul de la Obor” – era o piesă muzicală de-a ei pe care o cânta. Vorbim de o piesă cultă, nu o piesă oarecare din popor.

De mic copil am crescut cu acea imagine. La rândul meu am corelat și creionat această imagine cu zona mea, de sorginte, și anume Bărăgan.

Aici, în Bărăgan, se făcea un bâlci pe 14 septembrie de Ziua Crucii. Văzând acele comedii, vată pe băț, cocoșei de tip acadea, loz în plic, toate acestea m-au condus într-o lume unde nu sunt griji. Așa am văzut eu această lume. O lume frumoasă, o lume veselă, unde toată lumea este bucuroasă, voioasă, fiecare vine cu un gând bun și o dispoziție pe măsura spiritului de loc. Cu timpul s-a creat o atmosferă cu care încărcam Bucureștiul cu fiecare călătorie întrânsul, pe care, mai apoi, l-am văzut eu și l-am explorat în piesele mele.

La marginea Târgului de la Obor am văzut hanul unde trăgeau bărbații să se înveselească puși pe vorbe lungi și șotii. Femeile mergeau să cumpere diverse, duceau copii în comedii și bărbații stăteau acolo și mai trăgeau cu ochiul la câte-o târgoveață, mai plăcută, mai drăgăstoasă, mai aleasă. Așa am început eu să caut Bucureștiul de altădată în mărginimea lui. Acesta a fost imboldul meu.

După acest preambul am început să studiez vestimentația din acea vreme, ce se purta prin târgurile din jurul Bucureștiului. Oameni de oraș , oameni de sat, diferite și felurite etnii și toți încercau să ajungă la un numitor comun. Cine putea să le creeze acest numitor? Muzica de acolo ce trebuia să-i împace pe toți. Veneau cu diferite culturi, cu diferite gândiri, și muzicanții de acolo ce cântau ”de toate pentru toți” au creat genul de muzică pe care eu l-am denumit muzica târgovească – muzica vechilor târguri unde toată lumea o asculta cu împăcare și plăcere. Îi plăcea și țăranului, și celui de la Capșa din mijlocul Bucureștiului, și românului, și grecului și armeanului etc. Așa a luat naștere muzica târgurilor de altădată.

Cum ai ajuns să te definești artistic pe această nișă culturală?

M-am nimerit, ca să zic așa, cu o matrice comună și această subdiviziune mă definește și artistic și spiritual. Nu mă regăseam în peisajul ușor bicisnic al muzicii de la noi. Voiam personalitate, trăire, o viață trăită pe note. Cânt cu cea mai mare bucurie muzica târgovească cu toată simțirea și dăruirea mea. Conviețuiesc, mă regăsesc, mă contopesc cu muzica târgovească și sper să fie așa până la finalul zilelelor și chiar în lumea de dincolo. După ce voi muri sper să mă întâlnesc din nou cu muzica târgovească.

Melodia ”Inimă de fată” – e o creație jumătate folclorică, jumătate culească de la George Enescu. La rândul lui, Enescu a cules melodia de la lăutarii din vremea lui. În esență toată melodia este izorâtă din popor, dar Enescu a rafinat-o și a expusă auditoriului cult. A universalizat-o, ea fiind o melodie din popor, țărănească. Enescu a făcut o piesă cărturărească dând-o cărturarilor vremii.

Ea am făcut un text și am încercat s-o duc în locul și vremea pe care Enescu a intuit-o când a creat-o. Eu am dus-o în vremea marilor boieri culți cu studii muzicale la Viena, la Paris. Videoclipul acestei piese redă exact această atmosferă, conace brâncovenești, vestimentația, detalii de mobilier.

Ca premergător al lui Enescu eu nu am vrut să mă abat de la drumul pe care el l-a făurit.

Îți plac instrumentele ’’reci’’?

Încerc cu tot dinadinsul să cânt cum se cânta în acea vreme cu aceleași intrumente netemperate, adică instrumentele cu corzi : contrabas, violă, vioară, cobză, țambal mare și mic, nai, fluier etc. Acordeonul este și parte a muzicii mele, el încarcă atmosfera și este de nelipsit, dar el este un instrument temperat, singurul care face excepție.

Muzica pentru a reda atmosfera din târgurile de altădată are o nevoie neastâmpărată de instrumente reci. Exista și un ifos oriental, se cânta și la mandolină, percuție, duduc, și multe instrumente de factură orientală. Nu am adăugat foarte mult această componentă în abordarea repertorială, deoarece m-aș duce din târgul din Obor mult mai odinioară.

Câtă nevoie avem de muzica târgoveacă astăzi?

Din capul locului e nevoie mare pentru cultura generală a fiecărui om. Astăzi muzica e o vibrație surdă, fără suflet, din păcate. Ce-i drept, e suflet și acolo pus că oamenii se chinuie ca să o facă, dar nu redă o căldură sufletească, ceva de esență.

Încerc să dau tineretului acea candoare, acea boemitate, acel așezământ al omului de altădată când nu era epoca vitezei, când lucrurile nu se făceau într-o mare goană și aveai timp ca să dăinui asupra lor, să le oferi ce ai tu mai bun acolo și când dăruiești publicului totul, să îmbrace totul  sub cea mai frumoasă  formă. Vreau să ofer publicului un așezământ să întoc oamenii la simțăminte, nu doar la nebunie provizorie stimulată de pornirile mai instinctuale ale ființei.

Am observat un fenomen. O parte din oameni se simt bine în momentul în care tu îi aduci într-un extaz, o euforie. Eu încer să le aduc prin muzică un soi de euforie, însă nu această euforie ce pendulează imediat în extremă după ce se consumă pe altarul actualității. Eu încer să-i dau acea trăire sentimentală. Îmi doresc să cultiv sentimente nobile publicului prin muzică. Vreau să simtă bucurie divină pentru că … muzica asta e și pentru viața de apoi(râde cu emoție). Văd această muzică mai aproape de muzica heruvimică, pentru că în Ceruri și heruvimii cântă, scrie clar în Scriptură. Încerc ca muzica târgovească să fie mai aproape de această muzică heruvimică și nu de cea euforică.

Daniel Trifu, muzicant și teolog, este fondatorul Orchestrei Târgoveții de Odinioară. Absolvent al Universității Naționale de Muzică București și al Facultății de Teologie Ortodoxă, îmbină cu măiestrie muzica folclorico-lăutărească cultă.

A  reinterpretat piese muzicale din repertoriul lăutăresc vechi precum: Am iubit și-am să iubesc, Adu calu’, din repertoriul marilor artiste ale României, Maria Tănase și Ioana Radu: Lung îi drumul Gorjului, Mărie și Mărioara, Trenule, mașină  mică ș.a.m.d..

A colaborat cu artiști de prestigiu, precum: Damian Drăghici, Cătălin Crișan, dar și alături de Orchestra Națională de Radio și Orchestra Națională Electrecord. A fost prezent la numeroase emisiuni TV, printre care: La Maruta (ProTV), Focus Magazin (Prima TV), Matinal  (Antena Stars), Vorbeste lumea (ProTV).

Printre compozițiile proprii regăsim: Didinica, ibovnica; Ce mai cai am calarit; Joitico, fata draga; Vinovat e omu-n lume; Haimanaua; la Saftita crasmarita; Din Braila in Slobozia.

 

 

 

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign