Bucurestii Vechi si Noi

INTERVIU | ALEXANDRA EMMA TRÎNCĂ: Nu există perfecţiune în artă, totul este subiectiv

12 februarie 2019 Bucurestii Vechi Si Noi Semnalari Culturale

Alexandra Emma Trîncă face parte din echipa de balet a Operei Comice pentru Copii de mai bine de trei ani, de atunci a dansat în: ,,Spărgătorul de Nuci”, ,,Lumea Păpuşilor”, ,,Eliza, Micuţa Florăreasă”, ,,Pinocchio”, ,,Albă ca Zăpada şi cei 7 pitici”, ,,Cenuşăreasa”, ,,Hansel şi Gretel”, ,,Peter Pan”, ,,Prinţ şi Cerşetor”. Din luna martie o veţi putea vedea în premiera spectacolului ,,Alice în Ţara Minunilor”, până atunci vă invit să o cunoaşteţi…

Cum arată copilăria unei balerine?

Eu m-am apucat de balet acum zece ani, când am descoperit cursurile pregătitoare de la liceul de coregrafie ,,Floria Capsali”, din Bucureşti, iar în clasa a IV a am fost admisă. Cam aşa a început copilăria mea de balerină. Nu am avut o copilărie deloc tristă, chiar dacă aveam multe ore de repetiţii şi nu aveam timp să mă joc cu ceilalţi copii, am făcut ce mi-a plăcut! Pentru mine momentele din sala de balet erau cele de distracţie, dar am încercat să îmi fac mereu timp şi pentru mine. Toată lumea consideră că artiştii nu au o viaţă normală, dar ei bucurându-i pe ceilalţi sunt  împliniţi, căci ăsta e scopul nostru.

Care este cea mai frumoasă lecţie de balet pe care ai primit-o?

Cea mai frumoasă lecţie de balet am primit-o în clasa a V-a, în primele zile de şcoală. Eram foarte fascinată, pentru că nu mai făcusem balet până atunci, era o lume nouă pentru mine. Am intrat în sala de balet unde era destul de frig şi imediat profesoara ne-a rugat să ne îmbrăcăm în costumul de balet. A început să ne explice ce vom studia în acel semestru şi apoi am trecut la încălzire. Eram extrem de încântată pentru că aveam corepetitor şi fiecare mişcare era urmarită de muzică. La finalul orei, cu toate ca eram extrem de obosită, am mai ramas puţin în sala de balet, eram mică şi aveam destulă energie.

Atunci ţi-ai dat seama că asta vei face toată viaţa?

Da! Chiar dacă pe parcurs mi-am dat seama că trebuie să depun foarte mult efort pentru a ajunge acolo unde  îmi doresc, asta nu m-a oprit niciodată.

Dacă nu ai fi ales baletul, ce crezi că ai fi făcut?

Cu siguranţă aş fi ales să fac actorie de film. Sunt o persoana căreia îi place să fie în lumina reflectoarelor şi în faţa camerei. Din fericire sunt o persoana dezinvoltă, care nu se lasă uşor intimidată. Pe de altă parte, foarte mulţi prieteni şi cunoscuţi mi-au spus de foarte mult ori că aş avea un mare potenţial în acest domeniu, şi eu simt acelaşi lucru.

Care consideri că este cheia unui spectacol de succes?

Este important ca un spectacol să aibă energie, să fie exact ceea ce îşi doreşte regizorul.Un spectacol de succes înseamnă dedicare din partea artiştilor şi bineînţeles, tehnic totul trebuie să fie aproape perfect, niciodată nu poate fi ceva perfect în artă. Nu există perfecţiune în artă, totul este subiectiv.

Povesteşte-mi o întâmplare care ţi-a confirmat că ai ales drumul potrivit.

De-a lungul carierei mele profesionale am primit multe confirmări, chiar şi un simplu ,,bravo” mă bucură. Toate concursurile la care am participat mi-au confirmat prin premiile câştigate că sunt pe drumul potrivit. De asemenea, atunci când sunt pe scenă mă bucură feedback-ul pe care îl primesc din partea publicului şi mă încurajează. De fapt, eu pentru asta muncesc – pentru admiraţia publicului, nu pentru premii. Confirmarea că sunt pe drumul potrivit am primit-o acum trei ani, când am dat audiţie pentru corpul de balet al Operei Comice pentru Copii, eram încă în liceu şi mi-am dorit nespus de mult să fiu acceptată.

Dintre personajele pe care le-ai intrepretat la OCC, de care te simţi cel mai aproape?

De Pisica din ,,Spărgătorul de Nuci”. Mie nu îmi plac pisicile, dar rolul din punct de vedere coregrafic mi-a plăcut foarte mult! Este un rol pe sufletul meu şi genul meu de mişcare. Personajul face parte din visul Clarei, care alături de fratele ei Fritz şi prietenii lor au stricat papuşile primite cadou. Printre cadourile primite se afla şi pisica, care în tabloul II ,,visul Clarei” este interpretată de catre o persoană. Acest rol mi-a oferit o libertate de exprimare şi o interpretare personală. Pentru ca interpretarea acestui rol să fie cât mai veridică începusem chiar să studiez anumite pisici când mergeam pe strada.

Ce înseamnă lucrul în echipă în lumea dansului?

În lumea dansului lucrul în echipă este foarte important, pentru că un balerin începe la momentele de ansamblu ca să ajungă la momentele solistice pe scenă. Iar în ansamblu trebuie să te urmăreşti şi să te ajuţi. Munca în echipă nu presupune doar cea dintre membrii ansamblului, ci şi cea dintre dansator şi coregraf, unde trebuie să existe o relaţie foarte strânsă bazată pe comunicare.

Cum te autoevaluezi şi ştii că produsul final e bun?

După reacţia publicului îmi pot da seama dacă munca pe care am depus-o a fost bună. Oricum, niciodată nu pot spune că totul a fost bine şi că nu mai am nimic de lucrat. În meseria asta trebuie să plusezi cu câte ceva zilnic, de fapt, cel mai greu este să te menţii acolo unde ajungi, pentru că din urmă vin alţii… .

Ai adus vorba de public, cum se vede publicul de pe scena Operei Comice pentru Copii?

Nu se vede nimic, este negru în faţa ochilor. În schimb se simte emoţia copiilor, se aud vocile celor mici care se bucură. Este foarte frumos că pot oferi atâta bucurie unor copii, ceea ce primeşti de la copii este de două ori mai mult decât ce ai primi de la adulţi. Copiii sunt cei mai sinceri, dacă nu le place nu aplaudă, adulţii pot masca sau se pot preface.

Cum decurg repetiţiile pentru ,,Alice în Ţara Minunilor”?

Repetiţiile pentru ,,Alice în Ţara Minunilor” sunt destul de lungi şi obositoare. În schimb, sunt intense şi frumoase, având în vedere că este un balet contemporan avem ocazia să învăţăm lucruri noi. Va fi un spectacol destul de cardio. Eu voi interpreta Şopârla – este un personaj foarte drăguţ. Nu are un dans solo, ci face parte dintr-un grup, grupul ciudaţilor din Lacul de Lacrimi. Personajul Șopârla face parte şi din completul de judecată de la finalul spectacolului, moment în care personajele vor purta măști. De asemenea, şi în acest rol am libertatea unei amprente personale la nivel interpretativ. Îmi place foarte mult că este un spectacol de dans contemporan, un spectacol viu care cu siguranţă va captiva publicul.

Interviu realizat de Andrada Popa

Foto arhivă personală

 

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign