Bucurestii Vechi si Noi

INTERVIU | CRISTIAN DANU: FĂRĂ DANS LUMEA AR FI TRISTĂ

25 februarie 2019 Bucurestii Vechi Si Noi Semnalari Culturale

Cristian Danu dansează la Opera Comică pentru Copii încă din anii în care era elev la Liceul de Coregrafie ,,Floria Capsali”. În pauza repetiţiilor pentru spectacolul ,,Alice în Ţara Minunilor” m-am întâlnit cu Cristian care mi-a vorbit despre copilăria lui, despre Opera Comică pentru Copii ce a venit în viaţa lui ca o provocare şi bineînţeles, că am aflat detalii despre premiera lunii martie – ,,Alice în Ţara Minunilor”. Vă invit să îl cunoaşteţi!

Povesteşte-mi cum te-ai apucat de balet.

De mic mergeam la spectacole de teatru şi de balet pentru că tatăl meu lucra în domeniu, era tenor la Teatrul Naţional de Operetă ,,Ion Dacian’’. Fiind atras de muzica clasică, pe fondul unei hiperactivități specifice copilăriei, dansam în fiecare zi prin casă și jucam teatru. Acest lucru i-a determinat pe părinții mei să mă înscrie la un curs de balet la vârsta de 4 ani. De atunci m-am dedicat în totalitate acestei arte.

Îţi mai aminteşti cum a decurs prima ora de balet?

Fiind foarte mic eram fascinat de tot ce era în jurul meu începând de la oglinzile din sală până la cipiceii de balet din piciorușele noastre. Pătrunsesem într-o lume nouă, de care mă simțeam atras ca de un magnet. De asemenea,  îmi amintesc că eram singurul băiat din grupă şi mă simţeam oarecum ciudat.

Ai menţionat că erai singurul băiat, de-a lungul timpului ai avut parte de răutăţi din acest motiv clişeic – baletul este pentru fete?

Da, bineînţeles că am avut parte de astfel de răuţăţi, mai ales din partea colegilor de la şcoală. Dar acum mă apreciază pentru ceea ce fac, eu am încercat să le ignor şi am păstrat legătura cu ei, ne-am şi maturizat. Oricum ar fi, dăcă îţi place ceva cu adevărat dai la o parte toate răutăţile din jur şi îţi continui drumul. Toată copilăria am stat în operă şi nu am avut atât de mult timp liber, chiar dacă am încercat să menţin un echilibru între viaţa personală si cea profesională, balanţa a înclinat mereu spre profesie. Până la urmă orice meserie necesită anumite sacrificii.

Ce ai descoperit despre tine prin dans?

Încă de la o vârstă fragedă am descoperit că sunt un om ambiţios, şi sunt sigur că voi ajunge acolo unde îmi doresc, totul depinde de munca pe care o depun. Am descoperit că atunci când sunt pe scenă mă simt liber, parcă evadez din cotidian.

Unde îţi doreşti să ajungi?

Tot ce îmi doresc la acest moment este să dansez cât mai mult şi mai ales aici la Opera Comică pentru Copii, în locul meu preferat, care m-a salvat din punct de vedere artistic şi mi-a oferit oportunitatea încă din liceu să dansez. Sper că voi evolua frumos aici la Opera Comică pentru Copii și că voi dobândi suficientă experiență pe care, ulterior, să o transmit şi altor copii.

Ce este indispensabil pentru un balerin?

După părerea mea, unui balerin nu ar trebui să-i lipsească talentul, urechea muzicală și pasiunea pentru dans, întrucât toate acestea contribuie la alcătuirea personalității sale artistice. De asemenea, ai nevoie de tehnică, dobândită prin foarte multe ore de studii, de flexibilitate, pe care, eu personal, nativ nu am avut-o, multă ambiție și tărie de caracter.

Dacă nu ai dansa, ce crezi că ai face?

Dacă nu aș mai dansa – iar asta sper să se întâmple la o vârstă destul de înaintată, tot în domeniul artistic aș râmâne, însă integrând şi latura de business în această ecuație.

Cum ai ajuns să dansezi pe scena Operei Comice pentru Copii?

Eram în clasa a X-a la Liceul de Coregrafie ,,Floria Capsali”,  când, după ora de studii,  domnul profesor  mi-a spus de o audiţie care urma să aibă  loc la OCC în câteva zile.  Fără să mă gândesc prea mult m-am înscris pe ultima sută de metri. În acea perioadă, eram într-o perioadă de stagnare, iar această audiție a venit ca o provocare, care a contribuit la redobândirea pasiunii pentru dans.

Care este rolul tău de suflet pe care l-ai intepretat la OCC?

Nu aș putea spune că am un rol preferat din cele dansate până acum, dar mă regăsesc mai ales în cele în care trebuie să interpretez roluri de copii, cum ar fi cele din Peter Pan, Spărgătorul de Nuci, Pinocchio, etc. deoarece îmi oferă o libertate de interpretare, o energie pozitivă pe care o pot transmite cu ușurință micilor spectatori, mă pot juca cu personajul și cu ceea ce există în jurul lui.

Cum este să te adresezi unui public format din copii?

Este cel mai frumos tip de public, dar şi cel mai strict deoarece copii sunt foarte obiectivi, direcți şi simt dacă nu interpretezi la intensitatea la care trebuie rolul. De asemenea, ei îmi transmit mie și colegilor mei o energie aparte prin micile lor intervenții de-a lungul spectacolului.

Cum ar arăta lumea fără dans?

Fără dans lumea ar fi tristă, îmi este greu să îmi imaginez…cu siguranță ne-ar lipsi poveștile ,,povestite’’ prin mişcări în concordanță cu muzica.

Cum decurg repetiţiile pentru Alice în Ţara Minunilor?

Repetițiile pentru Alice în Ţara Minunilor sunt în toi, sunt lungi, obositoare, dar frumoase. Mai avem de pregătit mici momente, după care va fi pus în scenă. Fiecare persoană implicată în acest proiect își dă silința ca acest spectacol să iasă la nivelul așteptărilor. O să fie un spectacol minunat şi diferit faţă de celelalte din toate punctele de vedere, de la ideile scenografice şi de regie până la coregrafie, muzică si micile intervenții vocale haioase ale balerinilor. Este unul din preferatele mele, din cele existente la OCC. În acest spectacol voi interpreta rolul unui papagal din Țara Minunilor, care împreună cu Alice și cu celelalte animăluțe ciudate din grupul acestuia vom începe o aventură comică incepând cu înotul din Lacul de Lacrimi din prima parte a spectacolului. Este un personaj care, așa cum spuneam mai devreme, îmi stimulează creativitatea și mă face să-l interpretez cu mare drag. Sunt sigur că cei mici vor fi încântați și se vor îndrăgosti de acest spectacol.

Interviu realizat de Andrada Popa

Foto arhivă personală

 

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign