Bucurestii Vechi si Noi

Prietenia față în față cu trădarea în Demnitate, de Ignasi Vidal

04 februarie 2019 Georgiana Păun A-mestecate, Semnalari Culturale

Politica a devenit una dintre cele mai mari preocupări, la nivel mondial, împărțind mai tare lumea în tabere, semănând mai multă ură, invidie, până la violență, în toate formele ei. Și, cum toți ne pricepem la politică, dezbatem starea nației la cafea – cu prietenii, la cina de Crăciun – în familie, la țigară – cu colegii. Noi știm. Știm tot, suntem la curent cu noutățile, suntem informați, știm să ne ferim de fake news, la fel de bine cum știm care sunt sursele sigure din care să ne culegem informația. De fapt, realitatea este că știm ceea ce ni se arată la televizor, ceea ce citim în presă și pe atotcunoscătorul internet.

Demnitate este un spectacol care dezvăluie fix ceea ce nouă nu ne este arătat. Ne introduce, practic, prin efracție, în culisele politicii, ca și când am trage cu ochiul prin gaura cheii. Și îi zărim pe Victor și Alex, 2 prieteni din copilărie, care au împărtășit aceleași idealuri, tineri fiind și care au plecat pe același drum înspre maturizare. Un drum clădit de amândoi, dar care i-a separat, pe nesimțite.

Victor se pregătește să devină președinte, în timp ce Alex năzuiește, ba mai mult, se așteaptă la numirea lui în funcția de prim-ministru. El a muncit pe brânci pentru partid, și-a sacrificat inclusiv familia, care a sfârșit prin a-l abandona și așteaptă, acum, să culeagă laurii. Victor știe că prietenul lui a abuzat de încrederea pe care i-a acordat-o de-a lungul timpului. Este unul dintre motivele pentru care simte un soi de lehamite față de acest balaur cu 7 capete, care este politica. Își anunță prietenul că vrea să se retragă, că politica este în neconcordanță cu sistemul lui de valori. Alex devine, din tipul umil, servil, gentil de la începutul piesei, furibund.

Până unde poate merge setea după putere a lui Alex? Pornind de la acte josnice de trădare, până la crimă. Fiindcă setea de bani și putere naște monștri. Iremediabil.

Demnitate nu se vrea a fi o sursă, credibilă sau nu, de știri despre politică. Spectacolul, așa cum îl prezintă și Ignasi Vidal, autorul piesei, vorbește despre moralitate, despre prietenie, despre încredere trădată, despre avariție, cu alte cuvinte despre cum se fac cărțile în spatele unor uși la care cetățenii de rând nu au acces.

Marius Manole și Șerban Pavlu sunt, cu siguranță cea mai inspirată alegere de actori pentru Demnitate. Cei 2 comunică atât de natural, încât ai, la o adică, sentimentul că tragi cu urechea la o discuție privată a lor. Temerea lor cea mai mare a fost că piesa nu va avea priză la un public suprasaturat de mondenități. Asta și prin prisma faptului că există preconcepția că spectatorii vin la teatru doar ca să râdă. Ei bine, spectacolul se joacă fără excepție cu casa închisă, iar acest lucru vorbește de la sine. Oamenii vor diversitate, sunt avizi după subiecte “tari”, vor să știe mai mult decât ce li se dă, cu țârâita.

 

Pentru mai multe detalii aici.

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign