Bucurestii Vechi si Noi

CU BEATLES ÎN BUZUNAR | Interviu cu Marius Limban

29 martie 2019 Bucurestii Vechi Si Noi Semnalari Culturale

A luat arcușul și s-a jucat cu primele acorduri la 7 ani. După 22 de ani de muncă, a ajuns aici, în orchestra OCC, unde sufletu-i vibrează și se joacă firesc cu bucuria copiilor de-a asculta. Școala gimnazială de Arte „Iosif Sava”, Colegiul Naţional de Muzică „George Enescu”, apoi Conservatorul „Ciprian Porumbescu” au fost locurile care i-au șlefuit personalitatea și i-au deschis cariera. Cu o bonomie pe care o găsești doar la reverul unei tinereți în pârg, Marius Limban își plimbă vioara prin sufletele noastre, la fiecare spectacol, încheiat în minute de aplauze fierbinți. Cu participări numeroase la cursuri de perfecționare, concursuri și festivaluri, Marius are timp pentru un drum lung și fascinant al împlinirii profesionale.

„Cât de greu este să-ți urmezi visul? Cu riscul de a semăna izbitor de tare cu mesajul unui magnet de frigider, aş spune că depinde de cât de tare crezi în tine şi în visul tău.”

                                                           Marius Limban – vioară

 

Muzica a fost un sport al sufletului impus sau te-ai dus firesc spre muzică?

Am fost atras de muzică înca de când eram preşcolar şi dupa ce s-a pus problema de a merge la o şcoală de muzică, lucrurile au avansat natural.

De ce ai ales vioara? Ce reprezintă pentru tine? Un simplu instrument?

Au fost mai mulţi factori care au determinat această alegere, printre care şi oferta redusă de instrumente pentru care poţi opta în clasa I, dar ulterior nu aş mai fi putut concepe sa fac alt instrument. Vioara are, într-adevăr, ceva deosebit, din punctul meu de vedere.

Ai avut răbdare să ajungi la performanță sau doar ambiție? E o chestiune de timp să materializezi vise?

În nici un caz nu aş putea spune ca este doar o chestiune de timp. Consider că munca, sacrificiul şi ambiţia sunt părţi importante, dar, pe lângă acestea, contează mult îndrumarea corectă, răbdarea şi, eventual, o oarecare doză de şansă.

Atunci când nu mai poți, ce faci?

Atunci când nu mai pot, încerc să mă deconectez puţin, dacă timpul îmi permite acest lucru. Eu mă refugiez în cinematografie, fotbal şi în genuri muzicale pe care încă nu le-am abordat.    

De la ce stil de muzică ai pornit în aventura sunetelor?

Părinţii mei ascultau, în principal, rock şi jazz. Primele casete pe care le-am tocit au fost cu Beatles, Creedence, Pasărea Colibri şi Vama Veche.

Ca muzician profesionist, sancționezi fiecare greșeală într-o interpretare a altora sau te lași purtat de muzică și atât?

Nu mai pot asculta muzica fără să fiu, măcar într-o oarecare măsură, atent la aceste lucruri, dar perspectiva pe care o am asupra muzicii nu îmi diminuează plăcerea de a o asculta, ci dimpotrivă, mi-o îmbogăţeşte.

Cât de greu e să-ți urmezi visul?

Cu riscul de a semăna izbitor de tare cu mesajul unui magnet de frigider, aş spune că depinde de cât de tare crezi în tine şi în visul tău.

Ești altfel la fiecare concert? Cum te pregătești?

Eu, personal, nu am un astfel de ritual, încerc doar să îmi rezerv suficient timp pentru încălzire.

Astăzi, muzica e doar una de consum? Un fond sonor sau o sursă de venit?

După părerea mea, muzica poate îndeplini mai multe roluri şi, în funcţie de conjunctură, poate fi accesată la un nivel mai profund sau mai superficial. Probabil că astăzi, cel mai frecvent întâlnite sunt situaţiile în care muzicii i se acordă un rol ambiental, deci am putea spune că se consumă mai des decât se ascultă.

Dacă e un produs de consum, are și termen de expirare?

Eu cred că muzica nu îşi pierde din forţă sau din expresivitate odata cu trecerea timpului, deci nu cred ca are un termen de expirare.

Ce îți place să faci, în afara orelor dedicate repetițiilor și studiului? Mai ai timp de altceva?

Îmi place să practic sporturi consumatoare de energie, precum şah si ping-pong.

Ce anume te atrage la OCC? Cum simți sala din fosă?

La OCC este un mediu viu, sunt oameni creativi şi entuziaşti, iar spectacolele sunt frumoase si amuzante. Îmi place să văd (sau doar să aud, atunci când sunt în fosă), entuziasmul sincer pe care activităţile noastre cu specific cultural îl provoacă în rândul copiilor.

Interviu realizat de Dana Macsim

 

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign