Bucurestii Vechi si Noi

Interviu Bogdan Anton: „Un muzician este mai mult decât un greier care cântă frumos”.

26 martie 2019 Bucurestii Vechi Si Noi Semnalari Culturale

Din clasa a 5-a, clarinetul a devenit cel mai bun prieten al lui Bogdan Anton. Vine din Ploiești și poartă cu el sunete nepereche. Își amintește cu nostalgie de începuturi și are ambiții mari, ca orice muzician în plină ascensiune. A obținut numeroase premii la concursuri și olimpiade naționale și a cântat cu Orchestra Filarmonicii George Enescu, dar și cu Orchestra Radio din București. A devenit membru al Orchestrei Naționale de Tineret, iar acum este clarinetist al Orchestrei Operei Comice pentru Copii.

„Am cântat într-o altă țară, pe stradă, dar într-un mediu organizat. Experiența este de neuitat, oamenii care ascultau erau absolut încântați de ceea ce făceam.”

Cum s-a născut pasiunea ta pentru muzică?

În clasa a 3-a am început studiul pianului, în particular, și de atunci am dezvoltat această pasiune, care continuă și acum.

Mai ai în familie pasionați de muzică? Adică, talentul e moștenit?

Toți din familia mea sunt pasionați, în schimb, nimeni nu a performat în acest sens. Talentul este moștenit de la mama mea, care în trecut a cochetat cu muzica.

De la „ cochetăria” mamei până la studiu intensiv, cum ai ajuns la clarinet? A fost o întâmplare?

Se poate numi și întâmplare, având în vedere că, după ce am fost admis la Liceul de Artă „Carmen Sylva” din Ploiești, am fost repartizat la acest instrument. În schimb, la scurt timp, s-a dezvoltat o atracție uriașă pentru clarinet.

Chiar dacă iubești acest instrument, probabil că ai avut și momente dificile în cariera ta? Au fost multe?

Spre fericirea mea, nu au existat momente dificile sau, cel puțin, care să aibă un impact definitoriu în cariera mea de instrumentist.

Dar competiție între voi, instrumentiștii, există? Sunt necesare concursurile în evoluția unui instrumentist?

Sunt absolut necesare, deoarece prin participarea la concursuri te dezvolți, din punct de vedere al experienței pe scenă și al contactului cu publicul.

Te simți mai confortabil într-o orchestră sau ca solist?

Mă simt confortabil oricând iau clarinetul în mână, indiferent dacă e vorba despre cântat în orchestră sau ca solist.

Fără o educație muzicală, cum îmi dau seama dacă un clarinetist cântă bine sau prost?

Din punctul meu de vedere, un clarinetist care cântă „prost”, nu ar fi din start un instrumentist într-o orchestră sau solist. Pe de altă parte, chiar și un clarinetist bun, are momente în care poate greși. În schimb, prin experiența acumulată, acele momente pot fi „ascunse” foarte bine.

Ai simțit vreodată că personalitatea pe care o ai, o transferi instrumentului?

Având in vedere că noi lucrăm cu stările, cu emoțiile, acest lucru este foarte simplu și vine de la sine. Ca instrumentist, personalitatea în raport cu muzica trebuie oarecum limitată, deoarece avem de respectat epoci, genuri muzicale, compozitori diferiți, fiecare cu „ personalitatea” lui.

Pentru că vorbeai despre epoci și curente, tu ce muzică asculți?

Ascult toate genurile de muzică. Sunt de părere că, din absolut orice gen, poți extrage lucruri bune sau rele și te poți dezvolta, luând în considerare aceste aspecte.

Cum vezi dezvoltarea ta în următorii ani? Cum vrei și simți că va fi cariera ta peste 10 ani?

Nu îmi place să gândesc pe un termen atât de lung și de vag. Mă raportez la ceea ce fac în prezent și principalul meu obiectiv este ca, indiferent de situație, să mă prezint la un nivel înalt și să evoluez pe zi ce trece.

Am o întrebare care-ți poate părea ușor nepotrivită cu statutul și momentul evoluției tale. Ți-ai duce instrumentul la metrou?     

Am cochetat și cu această experiență, mai exact, am cântat într-o altă țară, pe stradă, dar într-un mediu organizat. Experiența este de neuitat, având în vedere că oamenii care ascultau, majoritatea fără experiență din punct de vedere muzical, erau absolut încântați de ceea ce făceam. După cum spuneam, totul era organizat, drept urmare, da, un muzician este mai mult decât un greier care cântă frumos.

Există vreun instrument muzical, eventual din prima linie a instrumentelor, care te enervează?

Nu există nici un instrument muzical care să mă enerveze. Chiar mi se pare interesant ce facem fiecare dintre noi. De fiecare dată sunt entuziasmat, văzând că, dintr-o varietate de instrumente diferite, iese o muzică extraordinară.

Atunci, în afară de clarinet, care este instrumentul care te fascinează?

Am avut o perioadă în care, pe lângă clarinet și pian, în jur de un an jumate, am avut curiozitatea să studiez și vioara, pentru a înțelege ce se întâmplă și în alte sfere. Și da, mi-a plăcut acest instrument și în continuare îmi place.

Cum freamătă atmosfera în fosa OCC?

Ca în fiecare orchestră, pe lângă momentele frumoase, există și mici tensiuni, dar care, de fiecare dată, s-au lămurit prin comunicarea dintre noi, lucru care mi se pare vital într-o orchestră.

Interviu realizat de Dana Macsim

Foto: arhiva personală

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign