Bucurestii Vechi si Noi

La taifas, cu optimism | Interviu cu Petra Pană – flaut

26 martie 2019 Bucurestii Vechi Si Noi Semnalari Culturale

„Numai aerul acestei instituții, OCC, mă face să mă simt din nou copil. Mă face să visez, să sper și să fiu un om mai bun.”                                                     

Petra are în ochi o candoare nedisimulată, de copil prins cu „maturitatea-n sac.” E croită după reguli curate și a pornit în aventura vieții cu sunetele-n buzunar și în suflet. Ca orice profesionist care se respectă, vrea să știe lumea despre victorii, nu renunțări, despre edificii și nu demolări. O întâlnire plăcută și primăvăratecă așa, cât un vis care crește într-un boboc de floare/ fată.

Vii din Bacău, orașul lui Bacovia, cu o viață culturală activă, cu Ateneu. Când ți-ai descoperit pasiunea pentru muzică?

Nu îmi amintesc exact când am descoperit pasiunea pentru muzică, deoarece eram foarte mică… Cert este că m-am născut într-o familie de muzicieni, mama fiind prim solistă a Filarmonicii din Bacău, iar tata concert- maestru – violonist, al aceleiași instituții. Mama a cântat la oboi până în luna a 8-a de sarcină cu mine… Practic, ascult muzică încă din burtica mamei, în termeni mai populari. Încă de la 2 ani, părinții mă aduceau la fiecare repetiție și concert, iar eu stăteam cumințică în landou și ascultam muzică, până terminau ei.

Ce rezonanță are flautul în sufletul tău? De ce tocmai el?

Eu am început studiul muzicii în clasa întâi cu pianul, la care am și excelat. Dar, în clasa a V-a, am avut primul contact cu flautul. Colega mamei din orchestră, atunci când eram în cabina lor de studiu individual, îmi tot cânta la flaut, iar mie îmi plăcea foarte mult sunetul și vibrato-ul instrumentului. Atunci, am făcut pentru prima dată cunoștință cu flautul… care m-a fermecat… și mi-a rămas în suflet. Am studiat însă pianul, în continuare, până în clasa a VII-a, inclusiv. De abia din clasa a VIII-a, am început studiul flautului, iar în clasa a IX-a deja câștigam Olimpiada Națională de Muzică, de la Constanța.

Cât crezi că-ți trebuie, ca să ajungi unde vrei? E doar timpul cel care decide?

Acum, cred că este o chestiune de timp să ajung unde îmi doresc, continuând desigur să studiez zi de zi cu pasiune și devotament. Dar, am studiat enorm de mult încă de mică, începând cu pianul, câte 6 ore pe zi, renunțând la sărbători, vacanțe… Atunci nu conștientizam că așa trebuie, mă forțau părinții, așa gândeam! Când am început studiul flautului, deja crescusem și înțelegeam că am nevoie de studiu, ca să ajung unde îmi doresc… așa că, m-am pus pe treabă. Nu e ușor, muzica implică și să trec peste sacrificii, renunțări. Atât timp cât o faci din suflet, simți că nu ai putea să procedezi altfel, muzica te bucură cel mai tare. Lucrurile mai puțin plăcute, devin niște chestii firești.

Te-au făcut vreodată acele lucruri să simți că nu mai poți continua? Că nu mai vrei?

Părinții m-au învățat că atunci când nu mai pot, când am o zi mai puțin bună, să studiez de două ori mai mult, să cânt pe scenă de două ori mai pasional, cu trăire și însuflețire. Și, în cazul meu, functionează.

Cum simți muzica? Te desprinzi vreodată de profesionistul din tine și asculți acorduri, ca un novice, fără să fii atentă la tehnică?

Ca muzician profesionist, asta îmi doresc, să ascult muzică, să mă bucur de fiecare interpretare care îmi creează stări și sentimente. Mi-a fost foarte greu să nu „vânez greșeli”, ascultând muzică. Dar, am învățat că muzica și arta, în general, sunt mai presus de greșeli. Cred că, doar atunci când ești pregătit să faci asta și ai ajuns la un anumit nivel, te poți bucura de muzică, la adevărata ei valoare.

Cât de greu e să-ți urmezi visul?

Nu este greu să-ți urmezi visul! De fapt, acum îmi dau seama că este destul de simplu. Trebuie doar să ai voință multă, perseverență, consecvență, să vrei să descoperi lucruri noi, să fii deschis la noutăți, pentru că mereu vom avea lucruri de învățat și de aprofundat. În cazul meu, totul este firesc, să mă trezesc dimineața la 6.30/ 7 și să fiu prima persoană care trezește OCC cu sunetul flautului. Am observat însă, că și în domeniul nostru, nu mulți sunt cei ce înțeleg importanța studiului intens, de zi cu zi.

Pentru că ai amintit de OCC… aveam o întrebare de final, dar o strecor acum, aici. Ce anume din atmosfera OCC te atrage?

OCC este prima mea familie, care m-a acceptat și a avut încredere în mine!  Eu iubesc copiii și am foarte mare lipici la ei. Aici, doar gândul că tot ceea ce fac, e în primul rând pentru ei, mă face foarte fericită. Apoi, colectivul! Este cel mai unit și mai deosebit din câte am cunoscut eu. Numai aerul acestei instituții mă face să mă simt din nou copil. Mă face să visez, să sper și să fiu un om mai bun. Poate părea mult, dar acestea sunt sentimentele mele sincere, legate de Opera Comică pentru Copii.

Ce faci înainte de spectacol, înainte de primele acorduri? Tremuri, transpiri, te mobilizezi și sfidezi tracul sau ești din categoria superstițioșilor?

Când am un concert care implică foarte mult consum emoțional, fac câteva lucruri, dar nu pot să spun că le respect cu strictețe… Depinde de starea mea de spirit, dacă am emoții mai mari ca de obicei. În general, cu cel puțin jumătate de oră înainte de-a intra pe scenă, nu cânt absolut nimic, mă relaxez cât pot de mult, îmi adun energia care va fi canalizată prin muzică și va ajunge la public sub formă de trăiri, stări, emoții, imagini,culori.
Astăzi, muzica despre care vorbești tu se mai ascultă sau doar se consumă?

Astăzi, eu cred că muzica încă se mai ascultă și ne bucurăm de ea.

Muzica nouă a înlocuit ariile clasice? Se mai ascultă muzică de calitate?

Nu cred că muzica are un termen de expirare. Mereu se va interpreta diferit, în funcție de soliști, orchestră, dirijori, școală, cunoștințe…

Ce îți place să faci, în afara orelor interminabile de repetiții și studiu? Mai ai timp de altceva?

Mai am întotdeauna timp pentru încă un concert, un recital, fie el și acasă, interpretând pentru viitorul meu soț. În timpul liber, îmi place să citesc, să mă plimb, să călătoresc în alte țări, să vizitez muzee și să învăț din alte culturi.

 

Interviu realizat de Dana Macsim

 

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign