Bucurestii Vechi si Noi

Matrix – o lume suprapusă în noi sau înafara noastră? Despre simboluri și semne în cinematografie

23 martie 2019 Mocanu Ioana FILME SI CARTI, Semnalari Culturale

 

Smith: „Why, Mr. Anderson? Why do you do it? Why? Why get up? Why keep fighting? Do you believe you’re fighting for something? For more than your survival? Can you tell me what it is? Do you even know?
Is it freedom or truth?! Perhaps peace?! Could it be for love?! Illusions, Mr. Anderson, vagaries of perception! Temporary constructs of a feeble human intellect trying desperately to justify an existence that is without meaning or purpose! And all of them as artificial as the Matrix itself, although only a human mind could invent something as insipid as love! You must be able to see it, Mr. Anderson! You must know it by now! You can’t win! It’s pointless to keep fighting! Why, Mr. Anderson?! Why?! Why do you persist?!”
Neo: „Because I choose to.”

  Alegerea înseamnă libertate. The red pill or the blue pill?

Indiferent de Matrixul în care trăim sau pe care ni-l creăm singuri, singura libertate de care putem fi singuri în aceste Mare Tot (pe care unii îl numesc viață) este libertatea de a alege. Dar lumea nu înseamnă doar viață, iar Marele Tot nu înseamnă doar lumescul conștient.

Deși a debutat în 1999, Trilogia Matrix rămâne un ascensor al realității actuale, tocmai prin exploatarea lumii SF, dar, mai ales, prin identificarea simbolurilor.

Fie că ești un pasionat al seriilor „Star Wars” (George Lucas, 1977-), „Harry Potter”( J. K. Rowling, 1997-2016), ”Lord of the Rings” (Peter Jackson, 2001-2003) sau chiar „Toy Story” (John Lasseter, 1995-), fie că găsești substrat în filme precum „Inception”( Christopher Nolan, 2010), „Groundhog Day”( Harold Ramis, 1993), „The Truman Show” (Peter Weir, 1998), „Fight Club” (David Fincher, 1999), „Memento” (Christopher Nolan, 2001) sau „The Man from Earth” (Richard Schenkman, 2007), simbolul stă la baza alegoriei construite pe problema realității.

“Life has no meaning. Each of us has meaning and we bring it to life. It is a waste to be asking the question when you are the answer.”

(Joseph Campbell)[1]

Joseph Campbell spunea că trebuie să distingem între sensul și semnificația simbolului. [2] ”What is the meaning of a flower? And having no meaning, should the flower, then, not be?” Astfel, sensul florii poate să nu fie deloc sau să fie acela de a înflori, iar asta independent de simbolul ei, care poate avea nenumărate semnificații. Dacă sensul poate fi înțeles de ochii oricărui privitor, simbolul prinde contur doar în ochii care văd.

Ce înseamnă Matrix?

Pentru ochii care privesc – efecte; pentru ochii care văd – vibrația unei lumi suprapuse.

Thomas Anderson (sau Neo) este omul – simbol al contactului și al acțiunii, Trinity este inima – simbol al emoțiilor, iar Morpheus este mintea – cel care știe.

Între aceste 3 simboluri care, de fapt, se află în fiecare dintre noi, se creează un câmp magnetic intens, care pune în joc, de fapt, aceeași întrebare:

The red pill or the blue pill? Realitate sau iluzie?

Realitatea fiind reprezentată ca o iluzie întreținută de stimulii aceleiași matrice, această aparență colectivă hrănește mințile celor care cred că dețin controlul, sfârșind controlați de iluzia lor.

Interogația privind lumea ca o visare, „un deșert al realității”[3] este accesată de René Descartes, în „Meditații despre filosofia primă” (1641), acesta afirmând faptul că, adesea, omul nu poate distinge între vis și realitate, decât experimentând luciditatea visării.[4] Așa se construiește și întrebarea lui Morpheus către Neo: „Ai avut vreodată un vis despre care care erai sigur că este real? Dar dacă este imposibil să te trezeşti din acel vis? Cum ai mai reuşi să faci diferenţa dintre ceea ce este lumea reală şi lumea visului?”[5]

”Cinema is the ultimate pervert art.
It doesn’t give you what you desire – it tells you how to desire.”

(Slavoj Zizek)[6] [7]

Slavoj Zizek, filosof și critic sloven, răspunde acestei întrebări cu o provocare: ”I want the Third Pill!”[8] Dintre cele două pastile oferite de Morpheus, Zizek nu vrea să aleagă între iluzie și realitate, ci vrea o pastilă care să îi permită să perceapă nu doar realitatea din spatele iluziei, ci realitatea din iluzia însăși.

Fără să distrug „corola de minuni a lumii”, descoperiți singuri dacă Blaga a văzut Matrix înainte să-și scrie versurile.

 

[1] „Viaţa nu are niciun sens. Fiecare dintre noi avem sens şi noi îl dăm vieţii. E o pierdere de timp să întrebi care e sensul vieţii atunci când tu eşti răspunsul.”
[2] Joseph Campbell – ”The Flight of the Wild Gander: Explorations in the Mythological Dimension” – pag. 152: ”What is the meaning of a flower? And having no meaning, should the flower, then, not be?”
We must distinguish between the ”sense” and the ”meaning” of the symbol. It seems to me perfectly clear that all the great and little symbolical systems of the past functioned simultaneously on three levels: the corporeal of waking consciousness, the spiritual of dream and the ineffable of the absolutely unknowable. The term ”meaning” can refer only to the first two: but these, today, are in the charge of science – which is the province not of symbols, but of signs. The ineffable, the absolutely unknowable, can be only sensed.”
[3] ”Welcome to the desert of the real!” – Morpheus
[4] “As if I were not a man who sleeps at night, and regularly has all the same experiences while asleep as madmen do when awake indeed sometimes even more improbable ones. How often, asleep at night, am I convinced of just such familiar events that I am here in my dressing-gown, sitting by the fire when in fact I am lying undressed in bed! Yet at the moment my eyes are certainly wide awake when I look at this piece of paper; I shake my head and it is not asleep; as I stretch out and feel my hand I do so deliberately, and I know what I am doing.
All this would not happen with such distinctness to someone asleep. Indeed! As if I did not remember other occasions when I have been tricked by exactly similar thoughts while asleep! As I think about this more carefully, I see plainly that there are never any sure signs by means of which being awake can be distinguished from being asleep. The result is that I begin to feel dazed, and this very feeling only reinforces the notion that I may be asleep.”
[5] ”Have you ever had a dream, Neo, that you were so sure was real? What if you were unable to wake from that dream? How would you know the difference between the dream world and the real world?” – Morpheus
[6] „Cinematografia este arta fundamental perversă. Nu îţi dă ceea ce îţi doreşti, îţi spune cum să doreşti.”
[7] https://www.youtube.com/watch?time_continue=55&v=mL5McgLd-xw
[8] James Trier –  ”Detournement as Pedagogical Praxis”, pag. 4 ”The choice between the blue or the red pill is not really a choice between illusion and reality. Of course The Matrix is a machine for fictions, but these are fictions which already structure our reality. If you take away from our reality the symbolic fictions that regulate it, you lose reality itself. (…) I want a third pill. So what is the third pill? Definitely not some kind of transcendental pill which enables a fake fast food religious experience, but a pill which would enable me to perceive not the reality behind the illusion, but reality in illusion itself. (…) Our fundamental delusion today is not believing in what is only a fiction, to take fictions too seriously – on the contrary, it is not taking fictions seriously enough.”

 

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign