Bucurestii Vechi si Noi

O nebunie de spectacol: „Alice în Țara Minunilor” la Opera Comică pentru Copii

06 martie 2019 Bucurestii Vechi Si Noi Semnalari Culturale

O cunoșteam pe Corina Dumitrescu de pe scena operei bucureștene, unde a slujit și slujește frumoasa artă a dansului, i-am descoperit potențialul coregrafic în producțiile sale de la Opera Comică pentru Copii, „Cenușăreasa”, „Fetița cu chibrituri”, „Albă ca Zăpada și cei șapte pitici”, dar nimic parcă nu anunța reveria scenică din spectacolul „Alice în Țara Minunilor”.

Opera Comică pentru Copii și-a început primăvara în Țara Minunilor, unde „toți suntem nebuni”, cum spune autorul Lewis Carroll în povestea sa și așa a ieșit o nebunie de spectacol. Dacă în „Cenușăreasa” Corina Dumitrescu păstrează linia clasică, punând însă accentul pe comicul personajelor (cu mama și surorile vitrege în travesti), iar în „Fetița cu chibrituri” și „Albă za Zăpada și cei șapte pitici” pune accentul pe pantomimă și dezvoltă stilul neoclasic, în „Alice” își dezvăluie adevărata tendință: dansul contemporan. Este un limbaj coregrafic greu de abordat, mai ales dacă ne referim la un spectacol pentru copii. Ei trebuie să înțeleagă rostul fiecărei mișcări, fiecărui gest și aceasta implică un plus de mimă. Corina Dumitrescu reușește să transforme prin imitare mișcări cotidiene, obișnuite ale corpului uman și să le transforme în dans! Astfel, mișcări specifice înotului sau mișcări specifice alergării capătă valoare artistică. Gesturi precum băutul unei cești de ceai (care nu există), joaca în apă, tremuratul, țopăitul iepurilor, mersul, mirositul pentru identificarea unui obiect/personaj, scărpinatul, îndreptatul corpului la trezirea din somn, toate aceste mici detalii ale vieții de zi cu zi intră în coregrafie și în interpretarea ei! Evident, ele reprezintă elementele comice din spectacol. Coregrafia abundă în mișcări dificil de executat, mai ales mișcări noi precum a călca de două ori pe același picior, mișcări care, prin repetiție, coordonate cu muzica, alături de poziții aparent nefirești ale corpului și sincornizări între grupuri de personaje din ansamblu oferă dinamica specială a spectacolului.

Există în inventarul efectelor comice din „Alice în Țara Minunilor” și detalii subtile încărcate de umor: o mică parodie la dansul menuet în duo-ul Alice – Ducesa, o scenă comică bazată pe celebrele urmăriri în fugă ale clovnilor în fragmentul cu Bucătăreasa care, extrem de nervoasă, îl vânează pe Bebelușul – Porc ca să-l bage în supă, sfârșind prin a-l alege – pentru supă, firește – pe Lacheul Broască. Toate personajele, inclusiv malefica Regină de Cupă au doza lor de comic, creată cu ajutorul gesturilor și prezenței scenice, elemente ce completează o coregrafie egală, spectaculoasă și fluidă.

„Alice în Țara Minunilor” este un spectacol care te lasă cu gura căscată. Cea mai cunoscută montare astăzi a unui balet inspirat de povestea lui Lewis Carroll este cea a lui Christopher Wheeldon de la Baletul Regal din Londra (2011) dar spre deosebire de Alice de la București, acesta folosește foarte multe elemente de dans academic și pare că se adresează mai puțin unui public contemporan. „Alice în Țara Minunilor” de la Opera Comică pentru Copii are prospețimea mișcării de dans contemporan care surpinde întotdeauna și astfel spectacolul răspunde vizual preferințelor publicului tânăr și foarte tânăr de azi, care caută o apropiere mai mare a artei față de propriile sale experiențe și cu siguranță multă spectaculozitate.

Suportul muzical ales de Corina Dumitrescu pentru „Alice în Țara Minunilor” și aranjamentul pieselor (editate de Antonel Oprescu) este un amalgam de lucrări contemporane în care sunt inserate efecte sonore din zone multiple. Colajul muzical este alcătuit din lucrări și fragmente de lucrări aparținând unor artiști foarte puțin cunoscuți de publicul larg precum Thomas Strasser, Jørn Lavoll sau Francisco Germain Becker. Este un amestec de genuri, preponderent din zona muzicii electronice, cu numeroase inserții de efecte sonore, într-o varietate de ritmuri și stiluri, de la muzică ambientală la prelucrări în stilul folclorului anumitor popoare. De exemplu, „The Great Adventure” de Tom Green (cursa animalelor) folosește ritmuri din muzica celtă, iar în scena ceaiului, piesa „Kitchen Blues Man” de Thomas Strasser conține sunete provocate de mașini de făcut cafea, prăjitoare de pâine, sticle și tacâmuri!

Pe lângă coregrafie și muzică, aspectul spectaculos al producției de la București este dat de costumele bogate în culori ale Bogdanei Pascal și de decorul monumental al lui Vladimir Turturica, de efectele speciale și de lumină, iar toate aceste ingrediente îi dau aspectul de superproducție.  Corina Dumitrescu și echipa sa au reușit prin „Alice în Țara Minunilor” să facă un vis al copilăriei să devină realitate, pe scenă. A spune doar că spectacolul e magic și fermecător e prea puțin. Este o experiență unică la cel mai înalt nivel, comparabilă cu producții de astăzi din toată lumea. Ca de obicei, Opera Comică pentru Copii reușește să creeze echipe de artiști care, la rândul lor, creează minuni.

Articol realizat de Iulia Toea – Mureșan

Foto: Opera Comică pentru Copii

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign