Bucurestii Vechi si Noi

INTERVIU | ȘTEFAN LAMATIC: OCC este un tărâm al poveștilor pentru copii

18 aprilie 2019 Bucurestii Vechi Si Noi Semnalari Culturale

Ștefan Lamatic a debutat pe scena Operei Comice pentru Copii (OCC) în urmă cu doi ani în spectacolul ,,Bastien și Bastienne”, unde l-a interpretat pe Colas, de atunci a dat viață și altor personaje din spectacole precum: ,,Motanul Încălțat”, ,,Joc și Rock”, ,,Răpirea din Serai” ,,Figaro, Figaro, Figaro!”. Ștefan face parte dintr-o familie de artiști, ambii părinți sunt soliști vocali, iar el le-a urmat calea, a studiat 12 ani de pian, iar mai apoi a urmat calea operei. Este student în anul II de Master la Canto Clasic și visează să  ajungă pe cele mai mari scene ale lumii. Vă invit să îi cunoașteți o parte din poveste!

De curând a avut loc premiera spectacolului ,,Figaro, Figaro, Figaro!”, descrie-mi personajul tău – Basilio.

Ideea spectacolului este că iubirea învinge întotdeauna, iar acestă idee este susținută de iubirea Contelui Almaviva față de Rosina, iar maestrul Cristian Mihăilescu a evidențiat puternic și original acest mesaj. Eu sunt Basilio, un personaj pe jumătate negativ, îl ajut pe Doctorul Bartolo, tutorele Rosinei să înfăptuiască căsătoria cu ea pentru a putea să-i ia toată zestrea fetei. Dar Basilio nu reușește să îl ajute pentru că Figaro, cel care leagă și dezleagă toate întâmplările, pune la cale un plan și reușește să îi aducă împreună pe cei doi îndrăgostiți – Rosina și Almaviva. Iar la final, ajung să fiu chiar martorul celor doi îndrăgositiți.

Ce ai în comun cu acest personaj?

Cu acest personaj nu am în comun decât vocea, pentru că don Basilio a fost scris pentru voce de bas , iar noi artiștii trebuie să intrăm în pielea oricărui personaj, pozitiv sau negaitv. Dacă ar fi să mă asemăn cu un personaj din cele pe care le-am interpretat până acum la Opera Comică pentru Copii, ar fi Colas din ,,Bastien și Bastienne”, pentru că este un personaj viu și aproape de vârsta mea. Încerc de fiecare dată să ajung cât mai aproape de toate personajele ca să fiu cât mai plauzibil în fața copilașilor.

Cum ar suna o descriere a Operei Comice pentru Copii?

OCC este un tărâm al poveștilor pentru copii.

Când ai început să îți scrii povestea profesională?

Am început să cânt la vârsta de șase ani când am intrat la Liceul de Arte ,,Dimitrie Cuclin” din Galați, unde am studiat pianul până în clasa a VIII-a. Mai apoi am dat examenul de admitere la Colegiul Național de Arte ,,Dinu Lipatti” din București, unde am studiat alții patru ani de pian. Părinții mei sunt soliști de operă și după examenul de Bacalaureat le-am spus că nu mai vreau să cânt la pian și că vreau să fac canto. Cred că a fost o chemare, simt că mă pot exprima mai bine ca solist vocal având o relație cu publicul și cu scena mult mai degajată, simțindu-mă în largul meu, lucru de care ca pianist nu mă pot lăuda că mă puteam bucura din cauza unei emotivități excesive în fața instrumentului.

Te-ai mutat singur în București?

Nu, părinții mei locuiau deja în București, eu am fost crescut de bunici până când am terminat școala generală.

Cum îți amitești copilăria alături de bunicii tăi?

Este copilăria pe care și-ar fi dorit-o oricine! Normal bunicii își alintă nepotul, iar nepotul este foarte fericit și câteodată acest lucru poate fi negativ sau pozitiv… la mine a avut efecte pozitive. Am ieșit foarte bine format din copilărie și am primit o educație pe măsură.

Având în vedere că părinții tăi sunt din același domeniu, ce te-au sfătuit?

Părinții mei fiind din domeniu cunosc drumul pe care trebuie să meargă un artist și văzând că nu m-am abătut de la drum m-au lăsat să merg pe calea pe care am ales-o. Bineînțeles, atunci când deviez îmi ,,bat la ușă” și îmi spun că am luat-o greșit, dar până acum nu s-a întâmplat de multe ori acest lucru.

Ce ai descoperit despre tine pe scenă?

Am descoperit că pot mult mai mult decât aș fi crezut că sunt în stare, mi-am depășit limitele de care credeam că sunt îngrădit. De multe ori, în momentul în care sunt pe scenă și simt energia publicului pot să ofer mai mult decât aș da la repetiții, pentru că mă încarc cu emoția lor. Pentru mine contează relația pe care o am cu publicul, mai ales în momentele de apárte, în operele comice mă ,,hrănesc” din reacțiile lor.

Cu publicul Operei Comice pentru Copii cum relaționezi?

Este publicul cel mai greu de mulțumit, dacă nu acaparezi copiii, în sală începe imediat gălăgia. Mie personal nu mi s-a întâmplat să le pierd atenția pentru că încerc de fiecare dată să găsesc noi lucruri cu care să îi fac atenți. Îmi amintesc că în timpul unui spectacol a intrat un gândac foarte mare pe scenă care acaparaseră toată atenția copiilor și în jocul scenic m-am dus și am câlcat gândacul, iar orchestra a improvizat imediat.

Cum te autoevaluezi?

În primul rând, țin cont de reacția publicului. În al doilea rând, în 95% din cazuri, oriunde aș cânta îmi place să mă înregistrez pentru a putea avea un control și să știu dacă e nevoie de vreo îmbunătățire.

De ce calități consideri că are nevoie un solist vocal?

Voce, talent, putere de muncă, rezistență, condiție fizică, pentru că este o meserie care îți solicită atât mentalul cât și fizicul și nu în ultimul rând, șarm.

Interviu realizat de Andrada Popa

Foto arhivă personală

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign