Bucurestii Vechi si Noi

„Scrisori din Zürich”, un roman al devenirii și al definirii prin cuvânt

04 aprilie 2019 Mocanu Ioana Evenimente, FILME SI CARTI
 

Decalog

Să lași cuvântul să îți scrie,
Să-l strângi mereu în palma ta,
Să-ți ții mereu lumina vie…
Și s-o mai dai și altora…

Păstrează-ți cântecul pe umeri,
Dă-i aripi, să-nvețe-a zbura,
Și chiar de nu mai știi să numeri…
Să strângi cuvântu-n palma ta!

Să știi să-nfrunți chiar și tăcerea,
Chiar și orbirea sau negândul –
Oricât de mare-ar fi durerea…
Tu să-ți păstrezi mereu cuvântul!

Într-o scrisoare sau scrilună…
În ochi, în glas și-n dreptul frunții…
Când vorba pare să apună,
Cu un cuvânt poți muta munții!

Si…nu uita că tot ce este,
Tot ce respiră și ce zboară…
Are în spate o poveste…
S-o scrii. Să nu o lași să moară!

 autor: Ioana Mocanu

 

 

Vineri, 29 martie, a avut loc lansarea romanului de debut „Scrisori din Zürich”, al Iunonei Cruceanu.

Redând cuvintele autoarei, „Scrisori din Zürich” este dovada vie că realitatea are nuanțe de roman ori… romanul are iz de realitate. E o poveste de ficțiune, însă inspirată de oameni pe care îi știu, glasuri pe care le recunosc cu ochii închiși, amintiri dintr-o copilărie petrecută în mileniul trecut. Scriitura poartă pecetea prieteniei, a umorului, a ironiilor hazlii și a autenticității umane de care sunt înconjurată zi de zi. Sunt, fără îndoială, un om norocos.”

Privit, pe alocuri, ca un jurnal al celor mai intime fragmente de memorie, alteori ca un fidel confident… romanul nu este doar un schimb de scrisori, ci un carusel de întâmplări ce întâmpină hazardul ca pe un vechi prieten.

Structurată în trei părți principale, cartea ne oferă prilejul de a descoperi, pas cu pas, evoluția, dar și amintirea celei ce se prezintă simplu, dar deloc anonim: Una. Personaj-narator plin de substanță, Una se creionează suplu în jurul unei voci calde ce trece fiori:

„Niciodată nu te poți desprinde de locul în care ai crescut. Chiar dacă realitatea ta actuală determină o identificare cu altă lume, alte personaje, alte spații, drumurile copilăriei sunt bătătorite în sufletul omului mai mult decât orice autostradă pe care trec milioane de mașini. E o lume de basm, în care diminețile leneșe nu se mai termină, responsabilitățile sunt coordonate de părinți, carierele se împart ca pâinea caldă la jocurile din spatele blocului, iar ogorul pe care-l ară bunicul e un motiv bun pentru a-ți petrece ziua pe un câmp curat, la umbra unui nuc izbăvitor, cu apă proaspătă din fântână și prânz conștiincios împachetat de bunica într-un prosop lucrat de mână.”

(pagina 29)

Firul narativ curge natural, pe o notă de familiaritate ce ne oferă o lectură ușoară, plăcută, dar presărată cu emoția unor gânduri rupte din suflet, gravate cu amprenta unor cuvinte izbitoare. Ceea ce se prevestea a fi o poveste siropoasă de dragoste între două personaje principale ascunde un mesaj adânc, cu un substrat ce atinge cele mai firave corzi ale emoției cititorului.

„Trebuie curaj, mult curaj. Iar drumurile care urcă cer mult efort. (…) Purtăm pe umeri greutatea maturității de-acum. ”

(pagina 180)

Jocul de trăiri dintre Una și David se rostogolește într-o avalanșă de întâmplări care trezesc în fiecare dintre cei doi un motor către introspecție, către identitate, dar și către afirmarea acestor sentimente. Așa se face că aceștia sunt un declanșator reciproc de emoție, făcându-i să retrăiască amintiri închise într-un seif ascuns, să simtă din nou tremurul cernelii, să cunoască neputința hârtiei de a se împotrivi la a fi martorul etern al unei povești ce se întâmplă ca o călătorie.

„Despre oamenii care dau fără să li se ceară. Cei care primesc, orice ar primi, înseamnă că merită. Poate nu-ți dai seama, dar în ochii celui ce-ți oferă meriți. Ești valoros.”

(pagina 305)

Ceea ce atrage cititorul către a descoperi mai mult și mai mult este tocmai acest hotar subțire care se trasează între comic și ludic, între emoție și tremurul vocii…, căci fiecare pagină poartă identitatea sa. Uneori, te lovește din senin, când nu te aștepți, așa cum te lovește și viața: cu adevăruri care dor, dar te salvează.

„Uneori, loviturile vin de unde nu te aștepți. (…) La fel și salvarea.”

(pagina 211)

Totuși, dincolo de ceea ce ne oferă libertatea imaginației, romanul poartă pecetea adevărului nespus, a realității și a cuvântului prins în elan. Inspirat din realitate, cu întâmplări și personaje care au simțit pe propria piele fiecare rând al acestui roman, „Scrisori din Zürich” nu încetează să surprindă prin franchețea cu care își tratează cititorul.

Vă invităm să savurați o poveste cu un final ce vă va surprinde, va emoționa și vă va trezi nostalgia amintirilor puse la plic, împăturite în scrisori ce se păstrează cu sfințenie între paginile unei cărți ce se numește simplu… viață!

 …iubirea nu stă în cuvinte, ea nu se sădește în urechi. O simți în inima celuilalt care se izbește de pieptul tău când îl îmbrățișezi și nu știe a-ți spune de ce sângele a luat-o așa la galop. O vezi în ochii celui care te caută constant, în respirația care se identifică cu a ta în dăruirea dulce a alcovului. Iubirea nu doare, nu doarme, nu sufocă. Iubirea e teamă, dar nu de a pierde, ci teama de a fi mai mult decât are nevoie celălalt în viața lui. Iubirea e discreție în fapte, e spațiu și curaj de a recunoaște că uneori s-a născut într-un pământ în care nu poate rămâne. Iubirea e tăcere nejustificată.

(pagina 314)

Următoarea lansare va avea loc pe 15 aprilie, în Sascut, locul natal al autoarei.

Până atunci, puteți găsi cartea online, pe Libris.ro aici.

Pentru gânduri sau întrebări, puteți scrie la adresa scrisoridinzurich@gmail.com

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign