[POD] Vara lui 1962 pe malul Dâmboviței, la Piața Splaiului (azi Piața Națiunile Unite). Să vedem ce era acolo.
► PRIM-PLAN. Podul vechi, de piatră, care traversa râul, din vremea lui Carol I. Configurația inițială permitea coborârea pe trepte până la la un nivel intermediar spre apa Dâmboviței. În perioada monarhiei, regele venea aici de Bobotează (6 ianuarie) și arunca o cruce în apa foarte rece, iar câțiva temerari se întreceau s-o recupereze.
După sistematizarea din anii ’80 și recanalizarea râului, nu s-a mai făcut o astfel de amenajare. Dâmbovița e azi un simplu canal cu albie de beton, nicicum amenajată pentru agrement.
► FUNDAL. O construcție nouă-nouță la data pozei, azi un simbol postbelic al capitalei: blocul-turn Gioconda, ridicat pe fundațiile vechi de decenii ale unui proiect început după 1900 și niciodată finalizat, palatul Senatului. De aceea până în 1948 intersecția s-a numit Piața Senatului. După 1965 Piața Splaiului a devenit Piața Operetei (Opereta de Stat se găsea în fostul Teatru Regina Maria de pe malul Dâmboviței, edificiu demolat în anii ’80). În 1973 a fost redenumită Piața Națiunile (Națiunilor) Unite în prezența Secretarului General al ONU de la acea dată.
► EXTRA. La data pozei, centrul pieței păstra amenajarea interbelică: scuar verde ocolit de linii de tramvai, înlocuită în anii ’70 de un sens giratoriu cu fântână în centru, la rândul lui înlocuit în anii ’80 de planșeul extins peste Dâmbovița cunoscut drept Podul Națiunile Unite, configurație care se menține.
Astea sunt transformări bucureștene despre care nu prea se vorbește. În prezent blocul Gioconda e acoperit de mesh-uri publicitare gigantice care acoperă fațada modernistă posteblică ornată cu cărămidă aparentă ce se menține excelent și la 60 de ani de la construirea clădirii. Rămâne de văzut cât va mai rezista, există pericolul distrugerii ireversibile prin anveloparea termică a clădirii.
foto: arhiva Agerpres
