Bucurestii Vechi si Noi

Rainer Martha Trancu- prima femeie chirurg din România

26 ianuarie 2020 Dumitru Alexandru Filimon A-mestecate, Istorie

Rainer Martha Trancu(1875-1950) a fost prima femeie chirurg din România, medic obstretician de seamă din prima jumătate a secolului XX. Aceasta a trăit printre personlități de seamă ale culturii românești: Dimitrie Gusti, Garabet Ibrăileanu etc. Martha Trancu în perioada primului război mondial a condus trei spitale de campanie. Bunica ei era cunoscută ca o mare meșteră în lecuirea bolilor din acest considerent apelativul ei în epocă era Cona Martha Doftoroaia. A urmat Facultatea de Medicină din Iași, obținând în 1889 titlul de doctor în medicină ți chirughie.

C.I. Parhon spunea: „este nu numai o profesionistă de o rară valoare și conștiinciozitate, dar și o lucrătoare de elită pe terenul publicisticii medicale și în special pe acela al biologiei”. S-a luptat toată viaţa pentru recunoaşterea statutului profesional al femeilor în interiorul breslei medicale. Și-a câștigat respectul Familiei Regale, devenind medicul curant al reginelor României.

Marta Trancu provine dintr-o familie respectabilă de armeni

Marta Trancu s-a născut într-o familie de negustori armeni, fratele său mai mare Grigore Trancu-Iaşi devenind un cunoscut om politic, profesor universitar, scriitor şi memorialist.

Marta Trancu a urmat studiile Institutului Liceal de Domnişoare din Iaşi, în calitatea de bursieră externă. Ulterior s-a înscris apoi la Facultatea de Medicină din Iaşi unde la sfârşitul primului an de studii obţine, datorită rezultatelor excelente, bursa Fundaţiei ”Vasile Adamachi” a Academiei Române.

În anul 1899 termină studiile medicale şi pleacă la Bucureşti, pentru a se specializa în anatomie patologică cu Victor Babeş. Reuşeşte să obţină, prin concurs, poziţia de medic secundar în chirurgie, practicând şi ginecologia.

S-a confruntat cu multe probleme şi opoziţii din partea colegilor, nefiind acceptată drept chirurg, pentru că era femeie. Reuşeşte, totuşi, sa profeseze.  Se căsătoreşte în anul 1903 cu Francisc I. Rainer, celebru anatomist şi antropolog, întemeietorul Institutului de Antropologie din România şi se mută definitiv la Bucureşti.

 ”Am scos o schijă de obuz din picior. Seara a venit”

În anul 1904 reusește să ia primul loc la concursul organizat în vederea ocupăriii funcției de medic secundar chirurg la Spitalul Colentina din București. Din acea perioadă, evocă cu luciditate într-o filă de jurnal încărcătura puternică a zilei de 6 octombrie 1916: „La Colţea am operat întruna. M-au întrerupt la 16:20 ca să merg la Palat să văd un bolnav cu rezecţia osului iliac. Nu era nimic îngrijorător […]. La Colţea surpriză. Multe pansamente. Am trecut pe la Eforie, de acolo la Palat, unde am scos un glonţ de la gât. Am amputat un deget la picior şi am făcut o artrotomie la articulaţia tibio tarsiană. La 2 acasă. Apoi din nou, la Palat, pansamente, operaţii. Am scos o schijă de obuz din picior. Seara a venit.”

După război îşi continuă activitatea profesională ca medic chirurg la spitalul Colentina din București, precum şi cercetările desfășurate alături de soţul său. Îşi deschide şi un cabinet particular, cu specializarea în ginecologie.

În anul 1935 este primită în Academia de Medicină şi este aleasă membru de onoare al Societăţii de Biologie din Bucureşti. Pe 9 ianuarie 1950 se stingea din viață.

FOTO: Editia de Dimineata

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign